Sixtus -
Sã ne iubim - Prințesã - sub stelele ce ard
Azi Prințul rãtãcește într-un cotlon pierdut
Cometele-n derivã mai spun cã l-au vãzut
Jucând cu universuri posibil biliard
În lumi ce oglindindite și paralele curg
Noi vom pieri - Prințesã - sintagme de candoare
Ne-or hãitui-n desișul din nesfârșitul rug
Cuvinte-n versuri stranii - lungi câini de vânãtoare…
Și poate amintirea acelui Prinț nebun
Ne va ascunde - calmã - sub clipe moi de vis
Când îngerii la cazne sublime ne supun
Cãtând infernuri tandre în stinsul paradis
Cât trandafirul coasei lucește fãrã fard
Sã ne iubim - Prințesã - sub stelele ce ard
Poezie:
Comentarii
queen margot -
un menuet astral, ludicul se plimba pe catalige printre stele si totusi ceva lipseste ...nu stiu... alaturarea neconventionala de medieval si modern ma face sa ridic din spranceana... are ceva din filmografia lui roberto benigni...la vita e bella...
Sixtus -
Eate a doua oara cand cineva imi vorbeste despre un anumit iz medieval al unora dintre incercarile mele poetice. Interesant (pentru mine)!. Ia faptul ca (parca) ar lipsi "ceva" ei bine, de aceea le numasc incercari si nu poezii. Multumesc pt. citire, G.M.
Aranca -
Atmosfera medievală e doar butaforie... Ce mi se par facinante dincolo de prozodie, sunt commedia dell'arte, mesajul textului, simbolistica titlului "Trandafirul coasei" (de altfel exprimată clar în primul vers cât și în ultimele două versuri, ca laitmotiv): "Cât trandafirul coasei lucește fãrã fard Sã ne iubim - Prințesã - sub stelele ce ard" Allora vi posso proporre di cominciare una discussione, dello stile : "O voi che per la via d'Amore passate attendete e guardate s'elli è dolore alcun, quanto 'l mio, grave; e prego sol ch'audir mi sofferiate, e poi imaginate"...