de la o ploaie la alta

imaginea utilizatorului anna

de la o ploaie la alta ochii mei
sunt tot mai lungi
cerul tot mai subțire

se face cărare timpul
eu nu mai dorm pe aceiași întrebare
stau răstignită în bobul de ploaie

acum clipele sunt mai lungi decât venele mele
seamănă cu iarba sunt verzi
rămân în palmele mele când te ating

degete scheletice torc liniștea
o fac fir subțire
aruncă pietre în văzduhul cu ciori

în larma aceasta dormim amândoi

Comentarii

o critica: fara "aripi de fluturi greieri"

multumesc de critica! binevenita!!

mi-ar fi placut mai mult afirmatia decat negatia in: "nu mai stau răstignită în bobul de ploaie acum clipele sunt mai lungi decât venele mele..." deci: mai stau răstignită în bobul de ploaie acum clipele sunt mai lungi decât venele mele... si apoi prelucrat putin mai departe ca sa sustina aceasta afirmatie. text bun intre doua ploi...

mă apropie de tine cuvintele tale sensibile și frumoase. lirismul tău, calculat în sensul că nu este în exces, ajunge să se exprime într-o estetică plăcută și demnă. ai versuri ce mi-au căzut foarte bine. de la o ploaie la alta ochii mei sunt tot mai lungi cerul tot mai subțire precum și: acum clipele sunt mai lungi decât venele mele seamănă cu iarba sunt verzi rămân în palmele mele când te ating iar finalul este excelent. un poem care prin simplitatea sa dar și prin alcătuirea atentă îmi demonstrează încă o dată că nu mă înșelam când mai veneam pe aici pe la tine, Nuța. Revelion frumos și un an nou plin de cei dragi ție. Las și un semn galben cu drag.

multumesc nicholas, am scos negatia din bobul de ploaie ! ... mai departe am incercat un "scenariu" care este sustinut (zic eu). iti multumesc de parere, toate cele bune!

ma bucura mult cuvintele tale de apreciere, iti multumesc pentru semnul galben, yester, conteaza mult pentru mine, desi ... uite, acum "lirismul" meu s-a umflat in pene, de parca ar fi castigat pariul cu Timpul :) dar, o sa incerc sa-l mentin intre limite "rezonabile", pentru ca vreau sa mai vii pe-aici! toate bune si tie, sarbatori cu bucurie!

as fi vrut sa spun cate ceva despre poezia ta care este cladita parca din forme alungite (ochii, degetele, cararea, venele), superba, poezie, superba! dar ceea ce simt acum, dupa ce am citit de 2 ori poezia ta, este inefabil. doar atat: 'ochi lungi' mi se pare o imagine geniala felicitari te mai citesc, silviana

iti multumesc silviana, mai ales pentru perceptia formelor mele alungite! :) ... si bineinteles pentru semnul acesta de recunoastere pe care nu stiu cat il merit, dar si pentru cuvintele tale deosebit de incurajatoare, o sa incerc sa nu dezamagesc! sarbatori cu iubire!