Sunt puţin descumpănită citind acest haiku, vreau să spun că are forţa să mă surprindă, ceea ce consider că este o calitate a haikuului. Gâza urcă pe un fir care altfel ar fi capcană, dar aici pare a fi inversul, are rol de sprijin în ascensiune. Spaţiul ce rămâne în sens pozitiv gol în acest haiku, ceea ce lasă loc interpretării, sugestiei, meditaţiei cititorului, este nu doar faptul că firul de paing este ca o scară (o inversare a ordinii normale a firii), ci şi faptul că porumbul e înclinat iar firul e drept, ambele urmând legea gravitaţiei în sens propriu, personalizat. Porumbul înclinat mai poate sugera şi capcanele nedrepte uneori ale sorţii, fiindcă micuţa gâză, deşi urmează un drum drept, poate ajunge victima proprei sale "corectitudini". Cum s-ar spune drumul spre iad e uneori pavat cu bune intenţii.
În ansamblu acest haiku este frumos, înţelept, comprehensiv, conţine valori estetice tradiţionale, o deschidere spre anotimpul cu roade, pradă şi prădători în care încă ne aflăm.