Stau blocat în fața ta
înțepenit de o timiditate expresă
ca un fel de călătorie în jurul vieții mele
un periplu rotund, oval perfect, oval asimptotic
ca să nu te privesc în lumina
aurorei teoretice de tip mefisto.
Mi-am luat pastilele de trăit,
am semnat condica unei terfeliri
ma târăsc prin coridoare mozaicate
cu tâmplării bizantino-bizare.

Sufletul e o combinație indusă mental
falsă dacă stai să numeri
câte iubiri au fost si câte nu.
[orice calcul am face tot nul tangent
apare între parantezele pătrate]
de aceia mă culc cu capul în poala ta simetrică
mă las ușor mângăiat pe nervul sciatic.
Vara vom călării fantezii mongole
și am să plâng doar când nu sunt văzut
ca un bărbat falnic, matur cum sunt
uitat beat dupa lada ta de zestre
cu amintirile pline de praf, vidul...