iată de ce cred eu că nu exprimă. în primul rînd pornesc de la ce înţeleg eu că este arta. indiferent de materialul sau uneltele cu care operează. pentru mine ea este reprezentare. poate într-un fel chiar transformare. dar nu comunicare simplă. probabil că exemplul cel mai sugestiv este arta fotografică. tocmai pentru că fotografia (datorită) instrumentelor de care se foloseşte este un mijloc aproape perfect de comunicare. o pictură rupestră poate să fi fost comunicare dar a conţinut şi (involuntar) demers artistic primitv. la fel o pictură dintr-o biserică bizantină. scopul iniţial nu a fost arta ci comunicarea probabil pedagogică, etc. dar o fotografie este o fotografie. este o comunicare aproape "mecanică" (dacă este vorba să vorbim de "mecanica" opticii). deci în mod "normal" nu poate conţine intervenţia "artistică" a omului. nu poţi "intra" în camera obscură să mai dai cu pensula. şi totuşi... prin alegerea modelului, sau a peisajului, prin alegerea unghiurilor de perspectivă sau a tipului de luminozitate, etc, un artist fotograf poate să "spargă" limitele "mecanice" ale fotografiei şi să facă artă. adică nu doar să comunice ci să exprime, să reprezenteze.
şi acum, revenind la textul tău. expresii de genul "îmi atragi gândurile" sau "mi-e teamă să nu mă rănesc
amăgindu-mă singur" mi se par prea explicative.
apoi metaforizarea de genul "cum zboară scânteile/ prefăcute în păsări" mi se pare aglomerată şi "nehotărîtă". ori sînt (ca şi) scînteile, ori cînt ca nişte păsări. dacă metaforizezi metafora devine confuz şi evident "overdone" (ca un fel de mîncare fiartă prea mult).
"dragostea ascunsă/ la temelia nopţii devine intensă" este o altă expresie care spune mult prea mult. este evident că dragostea (dacă tot vorbim despre ea) nu poate fi decît intensă. e cam cum ai spune că locomotiva cu aburi e mare şi neagră. ar fi interesant dacă ar fi mică şi albă.
în orice caz, arta trebuie să te facă să te opreşti şi să fii nevoit să întorci capul. o comunicare simplă, un truism, o banalitate, o comparaţie supra utilizată nu vor reuşi să facă asta.
nu am pretenţia că mie îmi reuşeşte de foarte multe ori dar cam aşa văd eu lucrurile.

...că de data asta Profetul a mers la limita exigenței cu acest text.
Nu că nu ar avea dreptate, mai mult, comentariul lui poate fi luat drept exemplu la acest capitol, dar tot cred că a apăsat un pic prea mult pe accelerația criticii negative. Într-adevăr, textul nu sugerează cum trebuie, însă nu e un text rău, are idee, e curat iar câteva ajustări minore l-ar putea transforma într-un text bun.
Numărând oile (asta mi-a plăcut și m-a atins), desigur nu are legătură cu textul,
Andu