luni
a murit mîna dreaptă un motiv în plus pentru a plînge
responsabil pentru încă o moarte cînd aveam cinci ani
am sărit de la balcon să impresionez niște prieteni
fractură deschisă cu strivire a nervului mi-au spus
n-ai să mai poți folosi mîna dreaptă mi-au spus
m-am agățat de ea pînă luni de-acum voi învăța să fac lucrurile
cu mîna stîngă

marți
lehamite cumplită de viață 7 am in the morning
nu știu dacă bate inima ori globulele dansează tribal pentru cel
ce urmează să plece din viață pe stradă oamenii nu salută
nu vorbesc ei mușcă din cuvinte cîini hămesiți așteptînd să se gudure pentru
o mîngîiere pe burtă realitatea începe acolo unde se termină gardurile

miercuri
interviu pentru job crispat în costumul prea larg un fel de păpușă de cîlți
care se scurge din toate încheieturile puțin rușinat de pantofii sparți
te sunăm noi emilia ține de mînă un bărbat însurat el nu are verighetă
pe deget doar urma ies la șosea mă întreb cum ar fi să stai întins pe asfalt
să te prefaci mort măcar o clipă ar opri cineva să te întrebe de bine
mîna stîngă tremură am iertat-o

joi
întîmplări chipuri cuvinte mă fragmentează parcă am trăit
vreo doișpe vieți nici una pînă la capăt ies în oraș deghizat în emil
eu nu sînt eu numele ăsta nu e al meu e al unui străin care nu mi-a plătit chiria
am chef de-o bere ieși la o bere ecoul pufnește ca și cum ai sufla
într-o sticlă goală ocup masa din stînga masa obișnuită masa beției de taină
ascult oamenii cu voce groasă ascult oamenii care nu se ascultă
acasă mă întorc puțin amețit pînă în dormitor lovesc
mașina de spălat biblioteca oglinda mama aruncă un pantof în ușă
nu mă doare nimic mi-aș dori o femeie

vineri
tîmplele au plesnit ca cercurile unui butoi din care se scurge vinul
fuck you pig
fuck you pig
fuck you pig
put your hands up get out of the car

sîmbătă
lumea e un pian dezacordat vopseaua ei se coșcovește la soare
boschetarii o dezmembrează și iau tot ce se poate vinde
cu nasul turtit de fereastră cioplesc în piatră oameni
nu contează că nu mă pricep că nu au formă
contează intenția

duminică
îmbrăcat frumos merg la biserică mă așez pe rîndul din spate
pot să văd coada de gînduri și pe dumnezeu încercînd să nu doarmă
respir adînc poate prima sau ultima gură de aer
eliberează-mă doamne și nu-ți voi mai cere nimic toată moartea