dimineaţa,
o vergea de lemn între capetele căreia sunt întinse
căutările

împânzite căutări de oameni ambulanţi,
la marginea capitalei,
grăbiţi să scuipe soarele din ei
pentru o halucinaţie rece
la pachet cu
prima şi ultima lovitură

nimic nou
câţi n-au mai trăit aşa
şi totuşi e un strat atât de subţire încât fiecare
se zbate între coardele aceleiaşi bălţi

dede, dede, nimeni nu aude
Nu - Iubi - Nu - Te - Teme
nicicând liftul nu se va bloca în inimă
mereu dar mereu avem o floare
de unde să răsărim

viaţa e frumoasă,
în pântecul viorii

apoi
bulevardul se întinde

şi se tot întinde

până când toate străzile
îşi iau o fâşie elastică
pe care să-şi planteze
morţii din plastilină