în robie cerul are o nuanţă
necunoscută păsărilor
ca ocheadele unui mort
într-un palat fără anotimpuri
oamenii din jur
au trăit fiecare o poveste de dragoste cândva
dar nu-şi amintesc sfârşitul
iubitele lor sunt ca oglinzile
fixate în pereţi
răsuflarea celor de dincolo
nu le mai abureşte
toate acestea s-au întâmplat
demult
Poezie:
Comentarii
Foarte gingaş, suav, acest
alma -
Foarte gingaş, suav, acest poem, cum puţine se mai scriu azi. Poate de aceea el reprezintă, cu adevărat, "chipul demultului". Mi-ar plăcea să mai citesc astfel de poeme.
Un text sensibil. Dar şi un
Dorel -
Un text sensibil. Dar şi un regretabil dezacord (sau, să-i zicem, acord prin atracţie): "iubitele lor sunt ca oglinzile/ fixate în pereţi/ răsuflarea celor de dincolo/ nu le mai aburesc". Predicatul (aburesc) trebuie pus la singular, pentru ca subiectul (răsuflarea) e la singular .
da, regretabil dezacord. dar
Virgil -
da, regretabil dezacord. dar să sperăm că e corectabil. textul lasă o anumită aromă de inefabil și frumos vetust. mai puțin ultimele două rînduri care comit păcatul evidentului.
Vă mulţumesc pentru atenţia
ioan barb -
Vă mulţumesc pentru atenţia acordată. Îmi cer scuze pentru neatenţie, dezacordul a rămas la modificarea textului, deoarece iniţial a fost "răsuflările", când am trecut la singular, din neatenţie, n-am schimbat şi acordul.
Alina, mulţumesc pentru
ioan barb -
Alina, mulţumesc pentru semnul luminos care mă onorează.
Dorel, Mulţumesc pentru atenţie şi observaţie, sunt onorat, am corectat.
Virgil, atenţia acordată poemului mă onorează. S-ar putea să mă mai gândesc la finalul poemului.