nicodem -
acrostih
Nepoţii lui Moş Crăciun îmi spun tată.
Iată un motiv în plus să cred în copii.
Când eram şi eu copil m-am împotmolit într-o stâncă,
Harta şi un lup flămând mi-au salvat viaţa.
Oraşul acesta încă miroase a tinctură de iod.
La o halbă cu extratereştrii am aflat că m-am născut pe pământ, într-o iarnă.
Am fost anunţat la canalul de televiziune România după război.
Sora mea mai mică îşi aduce aminte.
Divina comedie e că toţi râd de mine
Inclusiv Dante.
N-are importanţă, eu merg înainte, la capătul străzii e Calea Lactee.
Unde voi ateriza ţin secret, îmi sigilez gura să nu trezească suspiciune.
Poezie:
Comentarii
Câteva observaţii și sugestii
Maria - Doina -
Rimă interioară - tată/iată
Cuvântul odată nu cred că e necesar.
Greșit/corect:
tintură/tinctură
suspicii/suspiciuni
Nu mi se pare inspirată, ba chiar puerilă, folosirea titlului "Divina Comedie" ca pe o sintagmă oarecare, divina comedie, (adjectiv, cu rol de epitet, care precede substantivul).
Dacă tot s-a optat pentru scrierea substantivelor proprii cu majusculă, ar trebui scris în aceeași manieră și calea lactee/Calea Lactee.
Virgulele și punctele sunt puse uneori total aiurea, alteori lipsesc.
Mi-a plăcut titlul. Promitea mult.
Aș vrea să le considerați pe toate acestea o mână de ajutor.
Maria(na),
nicodem -
mi-am aruncat ochii din nou peste text şi am revizuit. mulţumesc (şi scuze). La rima interioară nu voi schimba, nici la divina comedie, deoarece textul e construit ca un acrostih (numele meu pe verticală), şi ar necesita schimbări mai profunde.
Cred că ar fi o soluție bună
Maria - Doina -
Cred că ar fi o soluție bună să scrii la subtitlu: acrostih.