anna -
cel mai frumos poem tu îl scrii săpând
între coastele timpului o fântână
vântul desenează umbre prețioase asemeni
unor nașteri urcă apa în arbori
butoi rătăcit pe mare falangele tale caută
linia de împărțire a apelor
zarea se umple de mișcarea invizibilă a unei inimi
poemul e cântecul pietrei șlefuite
cel ce moare de sete sapă singur fântâni
Poezie:
Comentarii
Aranca -
cel ce scrie poeme e sortit insetarii de limpede si va pieri de patima departarii de sine. cautatorul de ape se va lovi mereu de lipsa de rod a ghetarilor. zidurile apelor ramin la temelia indoielii noastre ca un vaiet nesfirsit al nesomnului. intre coastele timpului zadarnic cresc fintinile. "poemul e cântecul pietrei șlefuite cel ce moare de sete sapă singur fântâni"
yester -
...nu știu de ce m-ai făcut a mă gândi la "Pasărea măiastră", poate "cântecul pietrei șlefuite"... și rămân în mine cu prospețimea unei fântâni așezată într-o vară caniculară... reconfortant poemul tău anna... acum , când s-au aprins luminile unui nou an...
cami -
o fantana inseamna un izvor si un izvor ti-e drag intotdeauna sa-l privesti si sa-l asculti. cel mai frumos poem tu il scrii sapand intre coastele timpului o fantana
anna -
aranca - frumos ai vazut versurile acestea... cuvintele tale se suprapun aproape pe detaliu peste intentia mea, peste gandurile care au nascut aceste versuri, ma bucura cand treci si gasesti ceva de luat, sau de interpretat, multumesc! yester - un gand insetat gaseste apa si in piatra seaca ... foarte incantata sa-ti potolesc setea:) multumesc de asocierea din gand cu "Maiastra" lui Brancusi si de sapatura la radacina zborului si a pietrei! cami - te-ai oprit la fantana dintre coastele timpului... cea care se sapa singura atunci cand cuvantul cauta calea spre inafara... este imaginea care imi place si mie, multumesc de trecere!