Reporterul: V-am zărit în seara asta. Mâncați clătite pe centru.

Călin Sămărghițan: Se pare că ați zărit bine. Deși era cam întuneric. Nu era decât o singură clătită, e drept, imensă.

R.: Cu?

C.S.: Cu ciocolată și frișcă. Dan Herciu era lângă mine și-mi ținea clătita când trebuia să mă șterg pe mânecă și pe pantofi. Curgea tot timpul. Nu știu să mănânc clătite în picioare.

R.: Cum de nu erați cu Fara? De obicei...

C.S.: Păi veneam de la Cenaclul Astra și ogarii n-au voie în bibliotecă. Dar va trebui să obțin o aprobare specială pentru singurul saluki din România.

R.: Era cam aprinsă discuția cu Dan Herciu.

C.S.: Aprinsă? Era chiar potolită, ajunsesem la concluzia banală că trebuie să reiau ”Expoziția de poezie” din cadrul ”Serilor artgotice”. Și eram hotărât să încep cu o invitație către domnul profesor Guga pentru o seară despre principiile criticii literare.

R.: Așa, deodată?

C.S.: Nu deodată, că era mare. Mușcam pe rând din toate părțile și sorbeam ciocolata din mijloc.

R.: Oh! Felicitări pentru decizie. Era, oricum, un eveniment așteptat.

C.S.: Hehe! Da, foarte așteptat: noroc cu cei câțiva care se vor bucura, că restul își vor pune mâinile în cap.

R.: Succes și o seară bună!

C.S.: Cum? A, s-o vedeți p-aia cu urdă!