wie alt bist du?
în amiaza fierbinte umerii mi se ridică
până la înălțimea acoperișurilor
când suntem mici
ne ascundem în fustele de in
ale realității imediate
wie alt bist du?
ecoul lovește în mine ca un zimbru
capota unui 4x4
tăcerea mea pare nedumerită
pentru că a nu ști înseamnă să te doară splina
să te doară fierea
să te doară genunchii când se schimbă
vremea în alt oraș

***

pe ea o văd târziu pentru că este transparentă
de la glezne
până la sprânceana ridicată
se lasă pe un val de fum ca pe o canapea
cu un ac de aur alb
pe o boabă de orez
îmi scrie un mail de la domnul meu
în el drafturi peste drafturi
un fir de păr alb mi se desprinde de tâmplă
wie alt bist du?
mă întreabă corbul lui poe rătăcit în negrul meu
fraged