S-a făcut târziu, indiferent câte oase ar mai fi de pus la loc. Ma înșelai cu prima venită, chiar cu
niște siameze ai făcut-o odată, de parcă duplicitatea mea nu ți-ar fi fost de ajuns. Intâmplătoare alianța asta a mea cu trubadurii și mecanicii de locomotivă, este - după cum bine știi - un compromis pentru a intra în rând cu lumea. Te-am luat pe sus, te-am botezat, te-am facut templu, ți-am pus ventuze, ți-am căutat în coarne până am aflat ca esti o angoasă interminabilă și principalul atuu pe care-l aveai, acela să mă simți strâmt încordată in tine, nu era decat o măgarie ce-o repetai la bere cu băieții. Acum, participi la seminarii despre mediu, deși îți arunci teatral mucul țigarii în stradă și ai catalizatorul fisurat. Oferi consultanță, orori ce le servești drept chinezării recente, vai, mi-e atât de bine să te știu departe și amăgit. Că ai și tu partea ta de vină în toată negreala asta de oraș minier. Simt nevoia să vorbesc scârbos și să înjur cu fața la perete, ca un condamnat la viața cu tine.
Adio

***
după petrecere te-am condus acasă în mașina mea plină cu fetișuri
tu apăsai butoane la întâmplare, ai pus un film cu greta garbo
apoi a țâșnit șampania din motorul de cal mort, la urmă ai vrut să îti fac masaj la tarsiene și la minoritațile conlocuitoare, deveneai din ce în ce mai dură în pretențiile de alintare, îmi cereai blănuri de minx, căpșuni portugheze, parfum cu miros de cuib, scrumbii afumate iar la urmă ai cerut un pitic cu extratub din tribul pigmei Zulu pe care îi cresc fraudulos în spatele casei .
Mă conformam la toate pt că știu că o faci din disperare după un avort. Ai născut un geniu cu portocală în gură care te-a părasit imediat fugind cu tatăl sau, fredonând printre dinți, ambii, cântece matricide. După mulți ani i-ai întâlnit într-o gară, erau zgribuliți de frig, vindeau castane la femei fară noroc. Se desena o complexă dantelă psihologică a unei relații materne, Oedipice de tip freudian.
Ai invitat băieții la masă comandând evident piuree de castane cu ochi de gardă. Ne priveam întrebători ca la un bairam când nu știi cine e gazda. Am pus toți mâinile pe pistoalele dosite intercostal și parcă la o comandă le-am descărcat în cel din stânga, eram dreptaci și aveam dreptate. Ai strâns pedantă rănile și ai platit consumația. Era clar că nu o să dăm bacșiș, viața era mizerabilă, o porcărie fară gust..