plângem la unison pe umărul fricii
moartea e-nspăimântată de un simplu sicriu
sârmelor de înaltă tensiune le e frică de grauri
cuiburilor le e frică
să se dea jos din pomi
pinguinii se tem de încălzirea globală
înspre apus fluturi mari de fier zgârie cerul
fluvii albe le ies dintre aripi
unii spun că duPont vrea să ne cureţe
vicisitudini aquarius age arme secrete
nibiru maitreya ufo’s
isterie
dedesubt cineva sparge nuci între
platouri tectonice ne vom lovi cu
capul de o stea care a făcut doi paşi înainte
un pas înapoi
vai
vai de locuitorii pământului din pricina iţelor
ei se vor înmuia ca o pânză
vremea e admirabilă se anunţă la radio
pacea stă liniştită în braţele unei păpuşi
în timp ce pământului îi pârâie oasele
dintr-un pian iese geniul lui mozart
să celebreze naşterea domnului
Comentarii
alte vremuri
dudu -
un arajament pentru tuba, contrabas, toba mare si amadeus. mesajul e puternic, sciitura moderna. de ce oare am impresia ca parca lipseste, totusi, ceva?
"arajamentul"
nicodem -
e neintenţionat, d-le Dupeş. Ceea ce am intenţionat a fost să dau curs apelului domnului Andu Moldovan de a veni cu ceva creaţii despre sfârşitul lumii, cel de la 21 Decembrie. Adică eu eram absolut convins că se lansase în privinţa acestei zile un hoax uriaş, eu am binoclul focalizat mai mult cândva pe la sfârşitul lui 2016, atâţia s-au păcălit, alţii s-au făcut mici cât un purice, în fine. Ceea ce m-a făcut să-mi ridic sprânceana e că nimeni nu a dat curs propunerii domnului Andu, nici măcar domnia sa însuşi. Cât despre lipsuri s-ar putea să ai dreptate, nu mi-am propus să compun poemul vieţii mele.