Multumesc, Marga, pt. citirea textului.
1. Pe vremuri, Moisil, raspunzand unui coleg care il intreba de ce mai tine un curs (facultativ) la care nu prea veneau studentii, a zis: "Voi continua sa tin cursul ala pana cand nu va mai veni decat o singura persoana pentru ca, altfel, apare femeia de servici sa faca curat, ma gaseste vorbind singur si spune ca am innebunit".
2. Lasand gluma la o parte, am scris si scriu astfel de texte ca cel de mai sus atunci cand trec prin perioade grele. Si asta la sfatul unui extrem de bun prieten care ma cunostea mai bine decat as fi putut s-o fac ei insumi. Si anume, "ca atunci cand te scufunzi de tot si nu mai ai de ce te apuca, mai ai, asa cum te stiu eu, o sansa: sa te derefulezi in scris". Si mai zicea el ca "atunci cand esti speriat de-a binelea si nu stii de ce, e bine sa incerci sa-ti imbraci obsesia intr-o forma (estetica?!, frumoasa?!) - si tu popti s-o faci! - si astfel ea se desprinde de tine, capata "forma" si o poti privi apoi detasat. Ulterior, dupa un timp, poti sa te uiti la ce ai scris si sa "descifrezi" ca la psihanaliza" (nu numai a la Freud, asta a fost depasit de mult; vezi Jung, Assagioli, Adler, Maslow,Perls, Wilber, Lacan etc. si, mai ales, Grof cu psihologia transpersonala). De fapt, asta se intampla si acum (si se va mai intampla, cred, in continuare cu poezia). Numai ca, acum, pe la noi si prin alte parti, atunci cand e vorba de trairi autentice si nu de "noutate" (in exprimare) cu orice chip, apare doar "tipatul/strigatul" ca in celebra plastica a lui Munch (Strigatul) care "sperie" si mai rau! Revenind la oile noastre: dintre cei de azi, de pe la noi, nu agreez decat doua nume: Dorin Cozan si Adriana Lisandru. Ambii poeti merg impotriva curentului, fiecare in felul sau, dar "furia"/"tipatul" sunt bine temperate si modulate (estetic?!) inscriindu-se, totusi, in modul actual de "exprimare". E vorba, dupa umila mea parere, de adevarati poeti care, sper, vor ramane. Cat despre mine, recunosc, nu sunt "poet", ceea ce este cu totul altceva. Eu nu pot scrie, cand inerc sa ma iau in serios, decat texte ca cel de fata (nu-mi pun problema valorii acestora). In rest, alte incercari "poetice" ale subsemnatului sunt facute numai in joca. Sau "poezia" se joca cu mine si ma pune la punct pentru ca o tradez. Asta e! De unde nu e...nu e. Si voi continua sa postez "poezii" pana cand, vorba lui Moisil, se va gasi macar un singur client care sa le citeasca...

Hai sa fim seriosi, Marga. Daca tot m-ai facut "dascal", atunci hai sa-ti dau un sfat, ca tot nu ma costa. Cand te-apuci sa scrii ceva trebuie sa te crezi genial, ca altfel de ce ai mai scrie? Problema e ca dupa ce ai scris, trebuie sa te trezesti, sa devii lucid, sa te compari cu altii si sa te pui la locul ce ti se cuvine. Dar: "Errare humanum est sed perseverare diabolicum" (zice unul Seneca). Totusi, cine stie?!, poate pana la urma iese ceva semnificativ. Daca nu pentru altii, macar pentru tine.

Cu gandurile cele mai bune,
Gorun