dimineața este o intrare în matrix
respirația sincronizată cu a ta -
o încercare de penitență

soarele iese din noi
ca un vierme lipicios
puroiul alb se împrăștie pe hol
Boris Vian ne privește prin gaura cheii
cu un pahar de courvoisier pe cap

ne acoperim trupurile de cuvinte
un turn babel a crescut pe nesimţite sub noi
în jur o pădure de mangrove înmuiată în întuneric
aseară ți-am spus că inima ta
este un fel de lună
oriunde te-ar rostogoli gândul meu
rămâne o parte mereu neatinsă

deschide ușa te rog!
viața este gata
să începem montajul

dincolo
abia ne vor mai recunoaște