Virgil -
iubito
cred că este bine
lucrurile merg atît de prost încît va trebui să ne ferim de vecini
sacoșele și poate chiar zîmbetul
astăzi e la modă să fii sărac boem
să te vaiți să te gîndești la vremuri bune
cu jind iubito
noi o facem de atîta vreme încît
e bine
începem să fim și noi în sfîrșit în rînd cu lumea bună și largă
vom putea vorbi nestînjeniți despre
magazinele care vînd la kilogram
haine și ciorapi la seratele de bon ton
ale babacilor iubito
și totul va fi atît de normal încît
e bine
atît de bine și atît de vară în ochii tăi mari și negri mă voi scufunda
și vom uita căderile banale ale bursei
de azi de ieri de oricînd vrei
doar tu și acest vals amețitor care nu se mai termină
precum această fermecătoare
criză mondială
Poezie:
Comentarii
criza
bobadil -
Mi-a placut si chiar asteptam un poem despre criza si nu oriunde ci aici, pe Hermeneia din motive cred eu lesne de inteles. vad acest poem ca pe un strigat si nu orice fel de strigat, este o revolta oare? Nu, mie imi pare mai degraba o resemnare in fata inevitabilului foarte plastic reprezentat in text: "acest vals ametitor care nu se mai termina"... aici as fi eliminat versul de legatura "precum criza iubito" deoarece versul de final este edificator "aceasta fermecatoare (genial epitet :-) criza mondiala". Cred ca ar merita inceput un serial pe tema asta... depinde doar de noi sa nu-l facem telenovela mexicana :-) O lectura cat se poate de agreabila, Andu
nu,
Sancho Panza -
cred ca nici asta nu-i peretele potrivit...domnule, chiar asa de pustiu e pe le dvs., pe Versul, incat ati ajuns in pragul disperarii? mai cititi o data (sau odata...) regulamentul. desi stiti, cu siguranta, ca reclamele nu au ce cauta aici. dar nu va pasa. fireste.