Viața care mă alăptează amar nu mi-e mamă.
Eu doar îi țin sânul cald până când
va putea să îmi nască moartea.
Al cui copil am fost?
Al cui sunt?
Pântecele cărei suferințe oare
m-a avortat spontan printre voi?
Sunt plină de bube și aștept să cadă
resturi de credință de la masa voastră.
Poezie:
Comentarii
Virgil -
nu stiu, dar iata un text care mie nu imi spune nimic. nu stiu daca a spune ca suferi inseamna a scrie despre suferinta. cu atit mai putin "din cauza" suferintei.