Virgil -
...
iubito noi nu vom îmbătrîni niciodată
se vor lipi de noi scoarțele de copac
afișele sfîșiate
de pe stîlpii bulevardelor
cioburile de sticlă ale orașului
ne vor înfășura pînzele tablourilor
în care vom fi vrut sa fim împreună
cearșafurile reci ale iubirilor rămase în gînd
se vor urca pe noi literele de plumb ale mașinilor de scris
ruginite în parcul mic din spatele universității
ne vor cuprinde ploile
cu brațele lor de ceață
nopțile cu gust de cărbuni
iedera și pîlcul de măceși
ne vor închide zidurile de beton
ale clădirilor fără chip
și ciulinii nebuni
zăbrelele negre
cerul de plumb
iubito noi nu vom îmbătrîni
niciodată la fel
totdeauna pierduți
în mai mult ca perfectul
fecund
Poezie:
Comentarii
Sancho Panza -
aș renunța la "se va face că".
Virgil -
poate ai dreptate. merci ptr observatie
Oriana -
Nu am citit poezia în versiunea amendată de Adriana dar așa cum este acum îmi pare unul dintre cele mai frumoase poeme ale lui Virgil T. Recunosc că am rezistat impulsului inițial de a acorda peniță, gândind că poezia are o parte introductivă cam lungă, încărcată de o enumerare nostalgico-bacoviană, vezi repetiția plumb - din literele masinilor de scris și cerul de plumb, și că se ajunge greu la finalul ce reprezintă de fapt punctul forte al poemului. Am o rezervă pentru ultimele 4 versuri din prima strofă, cam desuete. Mă refer la clădiri fără chip, zăbrele negre și cerul bacovian.
Oriana -
Am uitat ceva. Ideea poemului și versul se vor lipi de noi scoarțele de copac mi-au amintit de versurile Victoriei Milescu, le reproduc aici: Cu stăpânire de sine Mergi printre cei buni, printre cei răi părul are mai mult argint decât aur trandafirul din dreptul gurii se scutură iar trupul are din ce în ce mai mulți ghimpi ai vrea să nu rănești când treci prin mulțime ghimpii din ce în ce mai puternici se înfig în pieptul celui îmbrățișat la întâmplare poate că acesta de lângă tine, rănit, căzut pe asfalt era cel așteptat…
Virgil -
Multumesc Oriana, pentru compliment si pentru apreciere. mai ales in lumina spiritului tau critic care nu se lasa induiosat nici aici.
alma -
Uite si tu ce ai in text: - cioburile de sticlă - zidurile de beton - ciulinii nebuni - cerul de plumb Vai de capul meu :)). In rest, un text pe care il apreciez, un stil care ma surprinde deseori, cu o emotie aparte.
Virgil -
Alina, am mai spus-o eu si altadata. Nu sint poet, scriu si eu cum pot. De la mine modest, ca intotdeauna.
nicodem -
doua penite pentru un text ruginit si opac? doamnelor, nu cumva sunteti hipnotizate? mi se pare absurd, mi se pare bizar, ma uit la text drept, chioras, oblic, diagonal, corect, stramb si nu-i vad meritul a doua penite! deschideti-mi si mie ochii, poetelor!