m-ai luat de mână
târându-mă grăbită în pădure
fără să-mi dai timp să mă-adun
de prin toate colțurile
știam că nu sunt singurul
și pentru a-i ajuta pe ceilalți
rupeam așchii
încercând să las urme,
marcaj.
Ce tot faci acolo?
Cine-o să te descopere
Cine ești tu?
ciuguliți-mă, adunați-mă
sau măturați fărâmele
când multe urme
devin inutile…

m-am îmbolnăvit de tine viață,
ceara buzelor nu mă mai deranjează
acum, pot săruta morții încă vii
precum și vii morți
albină ostenită de preaplin.

ți-ai bătut joc de mine viață:
și vrăjitoarea
și cușca
și cazanul
și căsuța din pădure
toate ale tale sunt ...