Nu
mă voi mai întoarce.
Singurătatea ta se va preface
în coloană de templu,
așteptarea ta
în trepte de zigurat.
Durerea ta cumplit va spăla
urma de sare de pe pământ,
apoi brusc
se va face
albastră.
Nu
mă voi mai
întoarce,
îmi spui,
încearcă
să mă uiți
între timp.
Poezie:
Comentarii
Beniamin -
Singuratatea... coloana de templu, da; asteptarea... trepte de zigurat, nu. Nu stiu de ce, extensia asta semantica, parca ia din forta primei figuri. La recitire parc-ar merge dar doar "in trepte" ( fara "zigurat"); tot chestia cu extensia; poate ca ar trebui cautata de-a dreptul o alta categorie mai originala pentru sustinerea coloanei, a poemului asta si-a ritmului care merita toata cetirea si vibrarea. Oricum imi place!
Călin Sămărghiţan -
Mulțumesc, am în vedere. Acel "nu știu de ce" e întotdeauna cel mai greu de definit. Dar și când iese...