îți trimit poeme de pe malul surpat
al iluziei
despre o maladie ciudată a corăbierilor
ce nu se mai întorc din larg...
despre fecioara ce-și sfâșie rochia de nuntă
pentru a face scutece întâiului născut
despre nunta ochiului meu cu
cearcănul neodihnei ochiului ei
ca și cum te-ar interesa toate astea...
cu brațul scos din teacă
ciot de creion
invalid
îți scriu cu sânge ca unui frate
mă simt
doamne
un cal troian abandonat la porțile vieții
neo-crist sărând cu lacrimi
cina din seara când nu mai știu
cine pe cine va vinde
Poezie:
Comentarii
bobadil -
Nelu, Eu simt forta unei scrieri ca aceasta... dar simt si alte lucruri. Abundenta simbolurilor este o mare capcana literara. Metaforele sunt inofensive, insa simbolistica din spatele lor poate naste monstri si poate ucide cu sange rece. Tu aici folosesti o pleiada de simboluri care ne populeaza lectura: "corabierii, fecioara mireasa, calul troian, neo-cristul (asta e buna) si cina cea de taina." Eu cred ca aceasta abundenta de simboluri majore diminueaza credibilitatea poemului, cum am putea sa ne gandim la atatea lucruri importante deodata? Andu
Nelu Jorz -
Andu, ai putea avea dreptate, dacă am discuta doar de un singur text. Pentru mine, însă, mireasa fecioară, neo-cristul, cina cea de taină, sunt teme, leit-motive, cum vei observa dacă mă vei citi, în continuare. Mulțumesc, pentru observații și pentru aplecarea asupra textului meu! Cu amiciție,
Kranich -
prima parte mi-a placut la nebunie. desi fireasca, fara cercei si alte bijuterii, are o forta si o limpezime iesite din comun: "despre o maladie ciudată a corăbierilor ce nu se mai întorc din larg... despre fecioara ce-și sfâșie rochia de nuntă pentru a face scutece întâiului născut" la sfarsit si eu cred ca forta se diminueaza prin abundenta, desi zicerea ramane frumoasa. cu prietenie, kranich
Nelu Jorz -
Andrei T, mă bucură faptul că ai citit scrisoarea de pe malul surpat al iluziei și ți-a plăcut. Sunt perioade când scriu așa, mai cu densitate. Alteori iese așa după tăieturi. Cu prietenie,