Ela -
acum scriu despre noi
suntem uitați
de zăpezi
cu degetele prelungim
verdele irespirabil
ca un mister acvatic
tu îmi rotești absența
într-o vară fără
destinație precisă
eu cobor din păduri
neîndrăznind să plâng
o singurătate perfectă
în locul iernii ți-am lăsat
pianul și
câteva magnolii
să îți sărute buzele
cu atingeri de apă
Poezie:
Comentarii
Stef -
O poezie de o sensibilitate aparte, ca o lacrimă de dor. Dar cârcotașul din mine nu mă lasă să mă bucur pe deplin că sare cu nemulțumirile. Într-o zi o să îi tai limba dar până atunci îl las de capul lui. Așa că... spun că mie mi se pare că ai fragmentat versurile astfel încât acolo unde mie mi-ar fi sunat a fluență apare o sincopă care cam taie suflul la citire. De exemplu: „acum scriu despre noi suntem uitați de zăpezi cu degetele prelungim verdele irespirabil ca un mister acvatic” Dar asta e doar o părere. Sau poate tocmai asta ai vrut, să sugerezi o respirație tăiată, ca după ce ai alergat prea mult și încerci să spui totul dintr-o suflare și nu poți.
Virgil -
părerea mea e că primele două strofe sînt ok ultima e prea "soft"
Ela -
Stef, mulțumesc pentru părere. Este inteționatr așa, pentru a acentua anumite cuvinte-stări - evident depinde și de cum re-ciți/rostești - în tine. Și am lăsat așa și pentru formă. Încearcă să citești rar cuvintele, atunci vei simți că nu e tăiată răsuflarea. Virgil, desigur că așa este, fiindcă e un fel de "respiro" de final, ca o ușoară lăsare de urmă, de atingere, "sărut de seară" cu tandrețe și de bun rămas. Mulțumesc.
taraborez -
Cred că "magnoliile" și "sărutul de seară" scad valoarea textului. Dar observ că a mai sesizat cineva înaintea mea. Mi-a plăcut "verdele irespirabil" (da... ce coincidență... ai dreptate). Dacă nu făceai trimitere la textul tău nu-mi dădeam seama. Spun coincidență cu toată convingerea, poezia mea cred că a fost scrisă aproximativ în aceeași dată, oricum e unul dintre textele trimise de mine editorului spre edificare, în urmă cu cîteva zile.
Ela -
Radu Valentin, mi-am dat seama că este o coincidență, de aceea am surâs și ți-am lăsat semn, fiindcă invizibilul se lasă țesut în sfere pe care de multe ori nu le cunoaștem. Nu am avut nevoie de verificări, ci doar să poți vedea și tu cum se întâlnesc spiritele înainte de a se întâlni în concret. Magnoliile vor rămâne acolo; cu sărutul de seară, voi găsi o altă exprimare. Mulțumesc și "les belles coincidences" pe calea ta să fie.
Ela -
Stef, Virgil, Radu - mulțumesc pentru părerile voastre, am "modelat" ușor prima strofă și am schimbat ceva esențial în ultima.