Totul începe cu o pocnitură scurtă și un cer mizerabil ca lenjeria dintr-un cămin studențesc.
Urlu a neputință de fapt nu spun nimic pe gură ies bule ca la înecați.
Departures.Ceasurile se măresc se fac niște căpățîni de brocolli. Cum o fi oare să te spînzuri de limba unui ceas de parcă ar fi ultima spovedanie.

Pe ostropel nu l-am văzut demult. Și-a pierdut un picior în locul lui a crescut un băț de metal dacă te uiți la el seamănă cu o barză ori cu o macara.
Și din spate din carne i-a crescut un acordeon la care cîntă vreo două piese pe care le știe mai bine. Nu-l cheamă ostropel așa l-am botezat eu să-mi aduc aminte de vremurile cînd aveam de împărțit o caserolă de ostropel.

Vă rog îndrăzniți.
Intrați cu mine in sala de aștepatre.
Simțiți nu? Vă izbește în piept mirosul de om așteptînd.
Chiar lîngă e o covrigărie. Chiar vă rog salivați mirosul de om chircit.

Cel mai mult îmi place să mă uit în gol. Atunci îmi trec prin cap idei năstrușnice. Ca de exemplu ești în pragul sinuciderii cauți un bloc foarte înalt (rezolvi problema cu interfonul că nu te lasă nimeni) vezi un pui care eclozează coaja cade la picioare și te întrebi dacă e semn sau coincidență.

Îmi mai plac niște lucruri mărunte. Ca de exemplu familia de coreeni care se așează lîngă mine toți mănîncă apoi îmi spun stîlcit o zi bună.
Mă gîndesc sunt perfect și gîndul ăsta mă face să pot profesa
orice chiar să pilotez un Concorde.

Plouă torențial și fiecare picătură e un asasin cocoțat pe un bloc iar eu sunt un președinte de stat cu țeasta găurită.

Îmi cer scuze lîngă mine se așează un mut unul din ăia enervanți de pe tren care-ți lasă tot felul de brichete și maimuțoi. El vinde cruciulițe de la ierusalim 3 lei una. Mă gîndesc să-mi deschid o mică afacere. De azi iert orice nu te costă mult. Mă mulțumesc cu ce-mi dai.

Azi mama a făcut infarct. Mi-am adus aminte de coreenii care-mi ziceau o zi bună. Mama n-a făcut infarct. Mama a murit am sufocat-o cu o pernă în timp ce dormea.

Mă doare spatele simt că o mie de muncitori sapă o galerie de metrou. Apoi îmi aduc aminte lavinia spunea că nu am coloană vertebrală.
Sau ramona care fugea de fiecare dată cînd i se întîmpla ceva important.
Priviți vă rog la zîmbetul meu.
Sunt o minge de ping-pong rusească. Vă veți întreba de ce. Poate pentru că ramonei îi plac toate chestiile rusești. Poate că sunt prea rezistent.
Poate că laviniei îi place să sugă coloana vertebrală ca pe cea a unui pește prăjit.

Chiar așa. Să presupunem că ești în pragul sinuciderii cauți cel mai înalt bloc de la etaj un pui eclozează coaja cade la picioare. Ori e un semn ori e coincidență.

|