nu fi tristă femeie sunt încă aici
mai viu decât o plagă privesc
cum sufletul meu ca o curvă
se dăruiește pe rând
desfătării și nefericirii

habar n-am cum ne va fi sfârșitul
capul căruia dintre noi o să cadă
cine se va da săracilor de mâncare
cine iubito va renunța primul
să mai scurme prin amintiri

o femeie își ciopârțește rochia de mireasă
cineva îi sărută sânul ca un izvor otrăvit
de care se feresc păsările tu auzi cum te vând
la prețul unui somn fără vise ca o jivină
flămândă de libertate slobozită într-o noapte