Cândva mi-am plimbat mâna
peste
ochii adumbriți de gene întoarse-n supliciul plăcut de a-i proteja/
buze măiestrite - pictor care-a murit de dragoste pictându-le/
lebăda gâtului încătușată pervers cu lățișoare/
sânii cruzi de aur - ce urzicau/
pântecele tatuat
- șarpe încolăcindu-se descolăcindu-se ce se pierdea în pubis/ jucându-se/ înfiorat înfiorând/ alintându-i cârlionții -
șoldurile curgând molatec/
eliberate din/
strâmtoarea de amforă a mijlocului/
coapsele ascunzând umbra de catifea
- mângâiere-a fructului în pârg
crisalidă ce-aștepta să moară
desfăcându-se-n flutur cu aripi încă tremurânde ce presimțeau
zborul oferirii -
pulpele alungindu-se leneș pierzându-se-n gleznele fin strunjite…..
suflet explozia liniștii în tăcere
Acum mângâi golul aerul prinde formă
te întrupezi mereu din iubire.
Comentarii
francisc -
Emanuelle Kant, Critica sexualitatii pure
alma -
Emanuelle =)). Daca asa arata iubirea in viziunea sexului masculin.
Sixtus -
Emanuelle?! Asta-i o sfanta! Se poate mult, mult mai rau. Ca sa fiu autocritic...