"măcar lasă o urmă, să-mi vină pruncii tăi, îmbătați de lumină…" Cantată pentru pian de lumină și prunci zămisliți din lumină. Sonet pentru iarna viu născătoare de iubire, întru dalbă simțire, prag de timp, la ceasul anilor. Tu te naști odată cu anii, suflet "mai alb decât albul din tot". Sania iubirilor tale, dinspre veri ce "se tot duc înspre nea", fericită de a fi purtată de renii cei colindători ai gândului, ce "loc fac icoanelor de adăpost". Prunci tăi de lumină au primit binecuvântarea. Și prețuirea mea pentru sonetul iernii vibrând a viață. Fericite clipe de pruncie avut-ai și așa să îți fie anii mai departe, mai d e p a r t e a iubirii! Ela

E pana la urma felul tau de a expune viata ca aporie, contorsionand limbajul pentru a reda sensuri pe o multitudine de nivele hermeneutice... un fel de reprezentatie a unui saltimbanc care descopera viata cu profunzimea unui copil, maturizat prea devreme de o iarna deloc blanda... o poezie despre care cred ca recitata fiind si-ar desavarsi frumusetea.

Daniel tot ceea ce am spus in comentariul meu anterior era in sprijinul faptului ca textul tau mi-a placut in mod deosebit... poate ca nepriceput fiind sa exprim acest lucru te-am facut sa crezi altceva. Iarta-mi limitele limbajului... si Sarbatori fericite Dane. Crede-ma sunt de-a dreptul socat de faptul ca am putut fi inteles atat de gresit... probabil nu voi mai comenta o vreme.

Si pentru ca uite nu-mi iese din minte faptul ca n-ai priceput ce-am vrut sa zic, revin: "E pana la urma felul tau de a expune viata ca aporie" Ma refeream desigur la modul tau de a scrie poezie, asa cum l-am perceput eu, valorizand paradoxul (aporie=dificultate de ordin rațional greu sau imposibil de rezolvat), limitele la care ajunge gandirea logica, pentru a crea tensiunea necesara sugerarii unor imagini puternic conturate. "contorsionand limbajul pentru a reda sensuri pe o multitudine de nivele hermeneutice" Termenul de "contorsionat" nu are o acceptiune negativa dimpotriva implica recursul mai mult sau mai putin constient la o topica diferita modului comun de a scrie poezie, mai ales ca tu esti familiarizat cu ritmul compozitiei. In acceptiunea mea, aceasta realitate iti da posibilitatea de a structura poezia pe mai multe paliere de interpretare (nivele hermeneutice). "un fel de reprezentatie a unui saltimbanc care descopera viata cu profunzimea unui copil, maturizat prea devreme de o iarna deloc blanda" saltimbanc = Actor de circ cu mimică bufă, care execută exerciții ușoare de acrobație. Nici o clipa nu m-am gandit la cealalta semnificatie a termenului. Sub aparenta unui spectacol poezia ta conduce la aspecte deosebit de relevante ale existentei... astfel am facut paralela cu un copil care se maturizeaza prea devreme prin suferinta si care te socheaza cu intrebarile sale. Nu stiu daca ai intalnit asa ceva dar eu m-am lovit de astfel de situatii. "o poezie despre care cred ca recitata fiind si-ar desavarsi frumusetea." Asta trebuie sa o citesti asa cum este scris... stiu ca ai talent in a recita si cred ca ritmul textului tau s-ar simti mult mai bine recitat fiind. Acum te rog spune-mi avea vreun rost sa ma jignesti omule doar pentru ca m-ai inteles gresit? Dar nu-i bai, uneori si eu cad in pacatul maniei asa ca inteleg. Inca o data sa ne fie sarbatorile luminate.