(închipuiește-ți o frumusețe dureroasă/care pleacă de la tine și te azvârle
-ntre pereții unui ou de piatră:)
pulsez în zid
înfășurată strâns ca-ntr-un meninge
gesturile mele disperate fac mici umflături în mortar
vreau să ies vreau să ies în alt timp
caut scufundată sub piatră o crapătură/există/aici/undeva/sigur/sigur
dacă nu mai găsesc fila de ieri sau pe cea de mâine
vreau să nimeresc vreau să rămân pentru totdeauna
în toate visurile mele de până acum
poate că e chiar zidul ăsta al măcelăriei
în care mă zbat ne zbatem
simți cum umbra lanțului pe perete
se-ngroașă/ prinde făptură/de câte ori o atingem?
unul din cei doi bărbați în smoching
de pe trotuar
se uită la frumoasa femeie cu rochie arămie
care se oglindește-n vitrină
peste petele de sânge și o țeastă de animal jupuită/-n cârlig
bărbatul privește insistent până când
o presează grijuliu-spasmodic între pleoape
ca pe-o frunză de arțar.
Comentarii
nepotul lui rameau -
sigur ca se vede.. sau nu.. e mereu panica de a trece observat/ne . ultimele trei randuri fac tot farmecul trecerii .. randul viitor ies pe strada in smoking si fumez o havana. precis voi fi luat la intrebari...
Ioana Dana Nicolae -
Mă bucur că ți-au plăcut versurile astea, le pun la presat și pe ele. Cât despre haină: știi că ea îl face pe om...da* numai până deschide gura... să zică(nu să fumeze havana!)
Virgil -
da, un text bun, si lucrat, cum n-am mai citit de o buna bucata de vreme, si cred ca farmecul lui rezida tocmai in faptul ca iti este foarte greu sa pui degetul exact pe elementul care iti place, care te transpune, o putere de sugestie careia nu ii pasa de filozofie si asta e bine, un fel de abandonare inteligenta
Ioana Dana Nicolae -
Virgil, trebuie să-ți mulțumesc și pentru "constrângerea" de a scrie așa liber, a fost o provocare interesantă și-mi place să experimentez și pe mine:cum ai scrie dacă ai fixa pentru totdeauna inspirația într-o poză. ...cam așa...
stefan doru dancus -
Bine, Dana, tatal tau cred ca e mandru de tine. Aceeasi parere: nu baga in seama tot ce se spune despre un poem (ori o carte), al tau (a ta) ori ale altora; exista vreme pentru ca evolutia personala sa fie identificata de lume si asezata pe un anumit palier. Daca scrii, ti se va pune rapid eticheta. Atunci, trebuie sa stii cum sa scapi de franchetea ei lipicioasa. Sper ca vei putea. Atunci cand nu am nimic de spus despre vreun material publicat aici, il citesc si atat. Cand am ceva de spus, spun la superlativ. Sa ai pace, Stefan Doru Dancus
Ioana Dana Nicolae -
Doru, mulțumesc pentru apreciere si sfaturi. Cred ca aveau altă direcție. Diana Geacăr e fiica mea și i-am trimis prin email acest comentariu. Da, suntem mândri de ea și eu și George. Mă bucur că ți-a plăcut poezia asta.