Dumnezeu mi-e martor că am vrut să rămânem în zbor
Era acolo când treceam peste căpițele cu vedere la stele
L-am văzut cu ochii mei așa cum L-ai văzut și tu
L-ai auzit ca și mine cum cânta și mângâia calea dulce a laptelui
Ne alăpta la același sfârc Domnul nostru arunca mană peste noi
Și ne facea loc cânta faceți loc faceți loc trec aștia doi păzea
Nimic nu era nefiresc nici zborul nici vocea lui blândă
Acum este atunci era așa cum trebuia să fim noi în zbor
De mână planând pe spate printre planete turnuri și capre
Ca și cum nu ar fi fost bine dar era ca și cum era perfect
Eu nu mi-am dat seama atunci tu știai că tocmai aterizam?

Doamne atât de patetic este orbul ăsta pe care ne odihnești
Prindem rădăcini ne cresc ramuri coarne coroane falusuri
Ne cresc ascensoare în plămâni și metrouri în toate stațiile
Ne învârtim în triunghi Doamne și Tu ne privești chiorâș
Ne lași cârtițe ale orbului tău reavăn cât să mai săpăm
Cât să mai plătim pentru etajele de sus Doamne al nostru
Privește-ne cum ne chinuim în carte cum ne construim cuști
Cum ne privim unul pe celalalt cum ne vorbim cum nu ne credem
Doamne fă-ne o pistă învață-ne să decolăm
Ne-am săturat de aterizări forțate

13 aprilie 2005