Să rămân prizonieră într-un câmp cu levănțică,
Să fiu goală, cu dorul foșnind la urechi,
Să mă adâncesc în presimțirea iubirii
Precum un prunc într-un căuș de lapte,
Ochii mei să tivească marea,
Glasul meu să se facă delfin,
Iar tu,
Dintre ape și fluturi și păsări -
Senin,
Să-mi prefaci înc-odată,
mărgeanul în vin.
Poezie:
Comentarii
Virgil -
fara "dorul foșnind la urechi” - prea prozaic, uzitat și aș fi preferat ”Să rămân prizonieră într-un câmp cu levănțică, Nudă, să mă adâncesc în presimțirea iubirii” - goală poate fi și o sticlă, nudă numai o femeie fara ”presimțirea iubrii” - e prea explicit As fi preferat ”Să mă adâncesc în presimțire” - lasa cititorul sa mearga in imaginatia lui mai departe, arta nu e in a spune ci in a-l face pe cititor sa se trezeasca spunind. Excelent ”Glasul meu să se facă delfin,”...
elena istrati -
Virgil, sa nu crezi ca nu m-am luptat cu "dorul foșnind la urechi” ; dar dupa mai multe incercari am revenit la aceasta expresie, pentru ca ea corespundea cel mai bine imaginii si ritmului.Iar despre ,,goală" - poate avea mai multe sensuri; in plus, are mai mare incarcatura erotica decat ,,nuda''. Cel putin in cultura in care am crescut. Sau pe aici pe la Braila :)) Iar la a treia observatie: e greu uneori sa vezi imperfectiunile imediat dupa ce ai ispravit un poem...ca si pentru alte lucruri vii, e nevoie de timp. Multumesc de trecere si de aprecierea din final :)
lucian -
iata altceva! frumoasa incursiune intr-o lume idilica. poemul se expune singur in imaginea pe care un creion o deseneaza - nu o scrie - in fata cititorului. un poem-imagine.