cerul își depune ouăle
peste pământul încins
al cetății
în timp ce-i zac în pântec
rămășițele de oameni și
de arbori de diferite înălțimi
marionetele se mișcă
pe scena obscură
scoțind niște sunete
abia înțelese
iar publicul aplaudă
după fiecare tăcere
doar bătrânul în alb
căscând de plictiseală
își îndreaptă privirea
din când în când
spre ușile închise de acces