adim -
Cerșim la poarta gândului și-a vieții,
Ne facem coif, însăilând ciulinii,
Cădem răpuși când se desfoaie crinii
Ademenind, cu iz dulceag, drumeții.
Jur împrejur, oștirile luminii
Se-neacă-n vălul plumburiu al ceții.
O candelă mi-a tămâiat pereții,
Dar sufletul mi l-au târât asinii.
Nu bag în seamă trăsnetul din slavă
Și mă-nvelesc în nobil patrafir.
Mă-ntreb de-i viața preaplecată sclavă
A morții care ia de-a pururi bir.
Și ploaia clipei leapădă otravă,
Pe orbul timp înfășurând un fir.
30 ianuarie 2005
Poezie:
Comentarii
francisc -
tema cersetorului, tratata admirabil de beckett, o regasesc aici, pe acelasi filon, de pastrare si recunoastere a nefirescului si preagratuitului act al rapunerii si punerii clipei de pret in patrafirul cuvintelor
adim -
franscisc - e o temă generoasă aceea pe care o sesizezi. Și aici se pune problema nuanțelor, acelui dat particular al fiecăruia dintre cei care încearcă să se exprime prin mijlocirea cuvântului. Ca orice temă universală, ea nu-și va încheia niciodată deschiderile spre reflecția fiecăruia dintre noi. Poate chiar să ne dea fiecăruia posibilitatea unor reluări din unghiuri diferite. Cu drag
mariana -
Un rondel bine închegat ce mi-a încheiat periplul pe ziua de azi! Cu mulțumiri autorului pentru clipa de plinîtate a sufletului! Mariana Tănase
mariana -
erată :plinătate.
adim -
mariana - mulțumesc pentru apreciere. Doar o mică rectificare : eu scriu sonete.