bobadileeee te-ai intrecut pe tine insuti! era sa pic pe jos de ras la poemul de mai sus. daca penitele se dau pt textele iesite din comun, apai cu siguranta al tau merita macar una! si ca totul sa fie "legal", respectand toate paragrafele si alineatele Regulamentului ( cu care Sefu' ma trimite iarasi la rehab, am eu o presimtire), produc si argumentatia necesara acestei valorizari literare (cah cah! parca scuip calti, dar tre sa vorbesc pe inteles tuturor, mai ales a inginerilor eunuci la imaginatie :). deci... cu un incipit pretentios (din adâncul timpului cineva), care plonjeaza oracularul hard in microtopul bahizat al crasmei (the place 2 meet your pals), poemul alterneaza elementele grotesti (un grotesc cald, as adauga, a carui tensiune intestinala poate degaja clipa de gratie, o relaxare placuta, ludic-sonora) cu starile congestionate de abstinenta impuse de anaerobia respectuoasa a -era sa zic scolareste "eului liric"; ptiu drace!- instantei poetice. in cele din urma "bum bumul" nu se mai produce (cel putin in aceasta poezie; asteptam infrigurati sequelurile!!), instanta poetica observand ea insasi carevasazica (virgile alerteaza gramaticii: am scris legat carevasazica!) lipsa de oxigen din preajma si pericolul devastator al repetarii auschwitz-ului. "și încep să dau din cur la semnal la crucea sf. andrei tic-tac tic-tac ca o piază-rea" andule, esti o bomba cu ceas. Dumnezeu sa ne fereasca!