scîncetul cîinilor la porțile cerului
de parcă ar fi ceva de zis
de parcă tăcerea ar fi diluarea cuvîntului
în această dimineață oamenii rîd
nu știi de ce-mi lega tatăl cu mîinile tremurînde șireturile
de la pantof? nu știi?
scrie pe fruntea mea nu am timp să recunosc
tăiați vițelul cel gras
dați-i inelul cel scump
tatăl risipitor e acasă

e beat