Keller -
"numai cine iubește poezia poate să simtă"-Nichita
Ai fost senin dar dur ca piatra
Ești foc, iarbă și viață nestinsă
Vei fi conștiință, idee, lumină-ntre neguri
Fiindcă ești suflet și versul ți-e credință
Un crez al tău, agăț în ochiul minții mele
Mănuși de clinchet îmbracă mâini de fier
Vorba cea rece tresare în mister
Iubim copilăria și versul nemizer
Poezie:
Comentarii
alma -
Mai e de lucrat pe text. Nu prea am înțeles ideea, iar transpunerea în vers este doar sonoră. Nu îmi sună "visul nemizer", "mănuși de clinchet" și "un_soare" (sic!).
Sapphire -
Cred că ar fi bine să încerci să o rescrii cu totul. Aproape în fiecare vers ai poticneli: "dar-dur", "fiindcă ești suflet" (?!), "mănuși de clinchet", "versul nemizer". Mai ai virgulă între complement direct și predicat (simpla antepoziționare nu justifică) - de fapt tot versul respectiv suferă de rupere de ritm, nu ai reușit să mă faci să înțeleg ce e cu "vorba cea rece" (mă rog, poate e și vina mea aici). Cred că ți-ar folosi ca, după ce termini de scris, să încerci singură să-ți dai seama ce e doar nevoie de comunicare și ce are muguri de poezie. Încearcă și proză, dar fără să te plictisești înainte de a termina ce ai de spus. Reciproca motto-ului tău nu e neaparat adevărată, trebuie și multă "transpirație" pentru poezie.
Keller -
Alma, Sapphire acest poem era inițial o dedicatie "visul nemizer", "mănuși de clinchet" și "un soare" reprezinta anumite particularitati ale persoanei careia i-a fost dedicata tentativa mea de poem :( Da, Sapphire, ai dreptate, nici nu m-am gandit la reciprocă. Eu nu am transpirat la acest poem :(
francisc -
multumesc :D
francisc -
lasand gluma la o parte cred ca ar tb sa citesti mai mult sa scrii mai mult si apoi sa postezi selectiv.... cu sinceritate, francisc
Keller -
Francisc, pentru ce imi multumesti? vrei sa-ti dedic un poem? oare acesta ti-ar place? "mă uit în ochii lui bărbatul meu se înserează nervi întinși pe tavan ca ultima iarbă crescută printre anii ruginiți de umezeală aș da foc casei să nu mai văd priveliștea bărbatului frânt de jale mirosul absenței lui curge ca un câine turbat legat în zgarda căsniciei așa mi-am pierdut oglinda de atunci mă privesc numai în cer văd norul alb cu râsul printre dinți văd pânda ochilor de bărbat temători văd disparițiile în trupul blondei nocturne poate aș putea cu sufletul meu să le împodobesc visele de ieri sunt tot a nimănui orele lui scot limba la mine atât a mai rămas din nopțile albe de dragoste îndrăznesc prin camera lui să-mi alint umbletul cu lacrimi spăl obrajii murdari ai depărtării mi-l mângâi cu dorința chemării ce ai nevastă? mă întreabă verigheta lui tu nu te vezi? îmi șoptește ultima lacrimă a toamnei din noi esti doar un dulap de amintiri…spun degetele lui răsfirate nu pot nevastă să te iubesc nu pot să o înșel pe EA tinerețea mea prelungită ... am tăiat zgarda și de atunci aleargă ca un câine plouat inimă-n inimi rătăcită..." :), Francisc, am o intrebare conform punctului 14.5 din regulament, acest text există in alte "părți" dar mai mult de o vechime de două luni In cazul in care a existat pe un alt site literar acum o lună si jumătate dar intre timp a fost sters, am voie sa-l postez? aaaaa, si poemul e dăruit ...normal, se subintelege:)
Keller -
Francisc, nu te contrazic imi cunosc limitele dupa ce imi vei raspunde la intrebarea de la comentariul anterior am sa-l sterg sper ca nu supar pe nimeni ca-l sterg cu respect si drag, erika
francisc -
uita-te si tu ce rau te-ai enervat si mi-ai raspuns pe masura cu aluziile de rigoare. textul scris mai sus e slab, lamentatii , iar si iar. nu am nevoie de dedicatii de la tine, erika. nu interpreta gresit acest aspect. nici prin gand nu mi-a trecut. prea le ei personal si textele si comentariile si pe si. cu sinceritate adanca, francisc
Sapphire -
Erika, îți voi răspunde eu, referitor la punctul 14.5.: în spatele oricărui punct într-un regulament există o logică, un spirit, ceva ce se dorește protejat, reglementat. Aici nu cred că este vorba despre intervalul de două luni în sine, cât despre dorința de a stimula postarea aici a unor texte în exclusivitate. Desigur, pe de altă parte, ceea ce nu este interzis expres, este permis... în limitele date de propria conștiință. Poți să postezi acel text, prin urmare, deși nu asta se încurajează.
alma -
Erika, textul scris la comentariu nu e slab, mai renunță la patetisme și o să fie mai bine pentru poezie. Chiar sincer cred că poate fi cel mai bun text al tău de până acum. Dacă a fost șters acum o lună jumătate și nu l-ai mai postat de atunci și dacă ții tu să îl postezi, postează-l peste două săptămâni, timp în care vei avea destulă vreme să îl lucrezi.
francisc -
imi cer iertare din suflet. alma are dreptate. eu am gresit. nu cred ca sunt bun de comentator. in timp, poate reusesc sa renunt si la scris. si la si. cu sinceritate adanca, francisc
Keller -
Francisc, cum sa renunti la comentarii si la scris? cu aceeasi sinceritate adăncă afirm ca esti o valoare in lumea literelor.