era un oraş în care tocurile înalte pocneau rar
pe asfaltul cel de toate zilele
dar când se întâmpla pământul tremura din încheieturi
precum mesele din vagonul restaurant
se învârteau mai iute moriştile de jucărie din parcul copiilor
îndrăgostiţii cu tălpi subţiri păşeau pe marginea bordurilor
învăţau mersul orbeşte ochi în ochi
ca într-un facebook citadin
oamenii îşi schimbau între ei fotografiile de nuntă sau botez
uite eu îţi dau morţii mei trecutul meu de la adam şi eva
tu mi-i dai pe ai tăi
stăm de vorbă discutăm despre discuţii cuvântăm despre cuvinte
câte unul încerca să spună ceva de capul lui după care se înstrăina
uita până şi de cel carele eşti în ceruri
intra la apă agăţat de firele electrice
ca o şosetă desperecheată
era la începutul mileniului trei
când mulţi credeau încă în biblia lui robinson crusoe
ţâşnea iarbă încă grasă în păşune şi asta era de mirare
Comentarii
- excelent! -
a.a.a. -
...Aş schimba/ renunţa la "ca într-un facebook citadin/ de la adam şi eva/ stăm de vorbă discutăm despre discuţii cuvântăm despre cuvinte" (inutil ironice - care pălesc, ca ironie/sarcasm, în comparaţie cu - inspiratul/ frumosul - final).
...În rest, e un text matur, complet, foarte bine condus din retrospectiva naivităţii/ purităţii către profunzimea însingurării/ înstrăinării (dogmatice/ religioase?); foarte bine dozat creionul stilistic, foarte bine mascată detaşarea cinică din final.
...Felicitări!
mulţumesc Adrian, înţeleg şi
Cristina Moldoveanu -
mulţumesc Adrian, înţeleg şi apreciez percepţia ta -- pomelnicul de la adam şi eva l-am simţit necesar ca pe o aluzie religioasă, cred eu destul de discretă. Facebookul e poate inutil, mă mai gândesc. Mulţumesc pentru peniţă, deocamdată textul rămâne aşa.
da, excelent
alma -
Si trebuie continuat. Schimba chestia cu facebookul. Desi nah, poate ca e o trasatura a inceputului de mileniu, totusi. Si mai vezi si cu: "încă credeau".
îmi pare bine că ţi-a plăcut,
Cristina Moldoveanu -
îmi pare bine că ţi-a plăcut, Alina. E ceva în sensul poeziei care mă face să scriu "încă" şi "mai" sau "tot" nu prea merg. Dacă inversez ordinea apare o altă problemă, dar poate că e mai bine. Mulţumesc, am observat şi eu.
parere
elena katamira -
Buna, Cristina!
este un text nici prea prea nici foarte foarte, in opinia mea, desi destul de neavizata, dar totusi o opinie; am citit texte mult mai bune la tine; mi se pare usor fortat pe alocuri cu expresii precum "asfaltul cel de toate zilele" (poate unde am citit atatea forumule de genul asta) sau "discutam despre discutii cuvantam despre cuvinte" si asta imi suna oarecum redundant, culmea imi place "facebookul citadin" ca expresie in sine, luata din context, Pe ansamblu, vocea ta sensibila si felul tau de a te apleca asupra lucrurilor si de a cauta in ele acestea sunt incontestabile si admirabile.
mă bucur Elena că ai citit
Cristina Moldoveanu -
mă bucur Elena că ai citit texte mult mai bune la mine, oricum nu ţin minte care. Îţi mulţumesc pentru comentariul nici prea prea nici foarte foarte, întâmplător aceasta e o poezie care mie mi-e aproape de suflet. Totuşi o voce nu cred că poate fi sensibilă, pe ansamblu sau nu, dar auzul tău sau al altora poate fi uneori sensibil.
o usoara nedumerire
elena katamira -
"mă bucur Elena că ai citit texte mult mai bune la mine, oricum nu ţin minte care";
nu tii minte daca am citit sau daca erau bune? pentru ca in primul caz, nu aveai cum sa stii, doar le-am citit, in cel de-al doilea, eu cred ca autostima ta ca poet e la alt nivel, mult mai ridicat, sau asa ar trebui sa fie;
un text mai aproape de suflet te face in acelasi timp mai subiectiv, ceea ce nu conteaza foarte mult pentru lector; si cred ,da, in voci sensibile si in auzuri asemenea; o zi buna si imi cer scuze daca am revenit poate nu tocmai necesar.
o usoara nedumerire
elena katamira -
"mă bucur Elena că ai citit texte mult mai bune la mine, oricum nu ţin minte care";
nu tii minte daca am citit sau daca erau bune? pentru ca in primul caz, nu aveai cum sa stii, doar le-am citit, in cel de-al doilea, eu cred ca autostima ta ca poet e la alt nivel, mult mai ridicat, sau asa ar trebui sa fie;
un text mai aproape de suflet te face in acelasi timp mai subiectiv, ceea ce nu conteaza foarte mult pentru lector; si cred ,da, in voci sensibile si in auzuri asemenea; o zi buna si imi cer scuze daca am revenit poate nu tocmai necesar.
Adevărul Elena despre mine ca
Cristina Moldoveanu -
Adevărul Elena despre mine ca poetă este că nu mă consider o persoană cu opinie avizată, la fel cum ai spus şi tu despre tine, nu cred că are legătură cu autostima. Mulţumesc că ai revenit, nu era nevoie să îţi ceri scuze, poate că toţi ar trebui să citim şi să comentăm mai mult poeziile altora, în limita posibilităţilor.