în vânzoleală și-ntristare
în roua care nu mai curge
și-n care păcatele-mi se scald
în ziua făr' de farmec plină
și-n ușile spre toamne și spre ierni
în compromisuri prea absurde
și-n ani și veacuri, ceață și în vremi
în treceri și petreceri și clipe prea diforme
în mine și în nimeni, în uși și prin podea
într-un picior de fată, mecanic și prea viu
în toată preumblarea și fuga către azi
și-n vorba neumblată și-n fapta nevorbită
mă simt prea prizonier
și-n casa cu etaje și-n umbra cea de ieri
și-n visul cel aievea și-n fapta dezgolită
în toată ră-suflarea și-n cartea uleioasă
stă îngerul himeric