1. preludium
totul a început ca din întâmplare
parcul se umpluse de frunze proaspete
în delirul de cântec al păsărilor
ferestrele s-au deschis una după alta
ca niște guri flămânde
ca niște piersici cu carnea proaspătă și roșie
dezvelindu-se între degetele tale care
au părăsit clapele pianului
care l-au abandonat pe vivaldi
sub teroarea papilelor gustative
de aceea curg insectele afară în soare
adiere de aripi transparente
privirea mea întârzie asupră-le și nu
asupra trupului tău
dar mă întorc la catifeaua pulpelor
mă întorc la piersica ce-și lasă zeama
să taie în arome umede mângâietoare
acolo unde noaptea dăinuie
născătoare de beții secrete
totul a început din întâmplare
parcul se umpluse cu sunete
cu frunzele proaspete de aprilie
în floarea de zarzăr era setea
și visul de fruct ce se crapă
adânc și pătruns de dorință
2. in actu
tu și chipul tău ascuns între palme
sărbătoare de fluturi în piept
adâncu-ți privirii are apele calme
de ce nu te ating de ce mai aștept
vertij de fructe moi nesaț și delir
corpul tău prin care respir
sunt paingul atârnat de un fir
atât de subțire je sait que partir
c’est mourir un peu
je ne sait pas comme ce jeu
a-nceput și blândul rotund
cum am deschis ca să mă-nfrupt
să mă dărui să mă ascund
de alcooluri subtile să mă las corupt
furtună în piersici când te pătrund
vârtejuri de fluturi când mă cuprinzi
din cupă-am băut efemerul până la fund
și-acum simt eternul la care mă vinzi
cum mă poartă printre planete pustii
curând n-am să fiu curând n-ai să vii
rămânem sub soare ai nopții copii
3. postfestum
am coborât de la ultimul etaj direct în mulțime
era forfota de la șase dimineața și
răcoarea m-a plesnit peste obraz ca o nouă singurătate
un biet arici speriat tăcerea a strigat
înghesuită în ureche
tăcerea ta a cearșafului adunat și fierbinte între sâni
dezvelindu-ți genunchiul
a despletirii peste perne a luminii pe care
o înghit draperiile
o felie din tortul nopții
pe tava zilei care se grăbește să vină
am coborât direct în mulțime
tăcerea s-a spart
ce zgomot îngrozitor în sinapse!
vin revărsat roșu pe fața de masă
urme din sângele umbrei - neroditor
e somnul tău după o moarte prea mică
nimeni nu vede cum înfloresc caișii
cum înfloresc cireșii cum înflorește șoapta
pe buzele tale chemând
ca o picătură de ploaie în volbura râului
am coborât de la ultimul etaj direct în mulțime
Comentarii
Ioana Dana Nicolae -
Bine ai venit, Florin! Te rog scoate de deasupra textului primele doua rânduri: "Florin Dochia Același joc" pentru că, după cum observi sunt în plus, și numele tău și titlul poemului sunt deja. După aceea o să mă întorc cu un comentariu.
Aranca -
nu stiu ce cauta la inceput numele dumneavoastra in text....face parte din poem?? din strofa intai?? trebuie sa il repetam de fiecare data?? si daca se dedica Lolitei lui Virgil Diaconu nu trebuia sa fie la subtitlu??? ca nu se mai stie...
florin -
Iertare ! Așa se întâmplă când faci copy/paste și nu ești atent... Voi incerca sa rezolv problema imediat...
florin -
A cum este de două ori... Știe cineva cum șterg unul ? E tare neplacut...
Ioana Dana Nicolae -
Florin, în ansamblu, îmi place poezia ta, felul în care folosești cuvinte pasionale, torni tensiune, sentiment în vârtej de cuvinte, ritmul da-nu, al vieții-morții și-al iubirii. În detalii nu mai intru, textul pare destul de "scuturat".
andreea iancu -
sustii foarte bine acest discurs, tii firul cu cea mai mare siguranta si e placut sa urmaresti un text care te duce si te cobora si sa observi ca nu are brese sau acele indicatii obositoare. remarc strofa " tu și chipul tău ascuns între palme sărbătoare de fluturi în piept adâncu-ți privirii are apele calme de ce nu te ating de ce mai aștept vertij de fructe moi nesaț și delir corpul tău prin care respir".
Sapphire -
Florin, se vede ușurința cu care te desfășori, siguranța și lejeritatea scrisului. Dar tema este mult prea bătută iar mie nu mi se pare că aduci nimic în plus. E scrisă bine poezia, dar nu știu dacă asta este totul. După ce am citit, am rămas cu singurele imagini care spun ceva despre modul tău de abordare a acestui subiect: "dezvelindu-se între degetele tale care au părăsit clapele pianului care l-au abandonat pe vivaldi sub teroarea papilelor gustative de aceea curg insectele afară în soare" și "am coborât de la ultimul etaj direct în mulțime". Și nu înțeleg asta: "cum înfloresc cireșii cum înflorește șoapte".
florin -
Bianca, mulțumesc, dezacordul era o greșeală și s-a corectat. Ai dreptate cu privire la temă, e poate cea mai veche. Dar se întâmplă că eu nu scriu după o temă... O imagine, o împerechere de cuvinte mă obsedează la un moment dat și nu mă pot elibera decât scriind, folosind împreuna cu alte imagini / împerecheri - stări, de fapt. Pentru mine poezia ESTE viață și viața este poezie. Subliniez: doar pentru mine! Multumesc tuturor pentru atenția și deschiderea cu care au citit. Orice s-ar spune, nu poți scrie doar pentru tine și ești bucuros când emoția ta trece la ceilalți.