întotdeauna când vreau să-ţi vorbesc
nu răspunzi.

poate că este mai bine aşa.
astăzi n-aş fi avut multe lucruri să-ţi spun.
ţi-aş fi povestit cum mi-am plimbat câinele
cum ne toropise amiaza de vară
cum răscoleam după umbră prin burta oraşului.

dacă găseam puţină-ndrăzneală ţi-aş fi zis că în ultimul an
am învăţat să îmi fie dor în chip rezonabil
că de la un timp reuşesc chiar să fiu fericită
şi să scriu tot mai rar poezii.
despre celelalte am fi tăcut împreună.
poate am fi vorbit iar despre cunoştinţe comune şi cărţi.

*

sinceritatea e un căluş îndesat în gura iubirii.
mi-a trebuit o altfel de moarte să aflu
că cel mai tăios urlet
e liniştea.

*

acum câteva nopţi te-am visat.
adunai îmbrăţişările noastre.
le scriai pe o piele
mătăsoasă şi umedă
cu atâta grijă desprinsă de trup
încât şirul cuvintelor tale
nu avea nicio cută.

*

mi-am cumpărat un ghiveci de argilă.
i-am găsit un loc potrivit pe balcon
am plantat bulbi de crin seara mă aşez lângă el
şi citesc. orizontul îşi arcuieşte spinarea şi-mi sare în braţe ca o pisică sătulă.
îl mângâi. îşi ascute gheara de coapsele mele
torcând.

*

nu-mi lipseşti. doar pe mine
nu mă regăsesc deseori.