nu este departe ziua
când timpul se va scutura de povara mea
aşa cum se eliberează un cal
de îmblânzitorul său
îl aruncă în ţărână iar pulberea
îşi umezeşte buzele în sânge
însemnând locul de unde a fost luat
voi auzi cum îmi încolţesc
seminţele în oase
la sunetul zăpezii
pe rănile pietrelor
şi glasul Tău
coagulând viaţa pe pământ
când mă întreabă în şoaptă
despre fratele meu
Poezie:
Comentarii
scrisul tau a prins
anna -
scrisul tau a prins consistenta, imi place cum gasesti si dezvolti ideile, demonstrezi ca se poate scrie poezie buna religioasa!
foarte reusita prima strofa! mai departe nu am prea putut face legatura dintre semintele din oase si zapada topita pe ranile pitrelor, la fel finalul (contrar altor finaluri ale tale) parca nu are aceeasi forta pe care o simt in prima strofa.
la fel, eu personal as incerca sa elimin din adjective: imblanzitorul sau - fara "batran", sunetul zapezii - fara "topite", cum imi incoltesc semintele in trup - fara "toate"... in rest inspiratie si numai bine iti doresc, Ioan!
scuza-mi bâlbâiala pe "la
anna -
scuza-mi bâlbâiala pe "la fel" :)
Ţi-am urmat sfatul şi am
ioan barb -
Ţi-am urmat sfatul şi am eliminat surplusul la sugestia ta. Cred că textul este acum mai aerisit. Sunt de acord că finalul este mai blând, dar cuantifică simbolurile biblice. Mă bucur că ai trecut pe aici, Nuţa.