Să îți îndoi genunchii plini de lene
într-un mister fecund și solitar
când jertfa se unește pe altar
cu timpul ce se-ntoarce-n el alene

Prin trupul tău – duios mărgăritar
încremenesc poveștile elene
și spații-ncremenite iar tresar
când îți îndoi genunchii plini de lene