unde au căzut trenuri munții s-au unit demult ca rănile
apoi a venit vremea în care mi-ai dat suflet de mercenar

nu mai am putere să îmi ridic cămășile de pe frazele calde
praful curge din genunchii mei în bulbii lalelelor negre

cei care nu știu când vin mareele sunt spuma mării verzi
aud ce mă întrebi iar gândul meu se face pâlnie fierbinte

m-ai lăsat unde se duc poveștile iarna sau prunele vara
te aștept unde se sparg orgoliile la margini de rezervații

și nimeni nu mă caută în buzunare după dulciuri e doar
spaima că pierd ce trec cu tot ce am fost lângă fântâni

par desprins de un bloc cenușiu lăsat în mormane de ploi
vino azi cum se vine după somn pune-mi pământ pe frunte