în fereastră răsărit vechi
miros de pâine rumenă
sânge risipit întoarce în descântec matinal
trup din maluri abrupte și pietriș
botezul scaldei în ghioluri verzi ca ochii de colegă
gol pe prundișul ud
liber la numărătoarea de stele
până când noaptea nu mai rezista
hăituită de orăcăit

undeva pe câmp
scheletul alb
și mai alb al unui cal
în orbitele lui
creștea un stânjenel