I need a hero…
Ba nu, eroul are nevoie de mine
sã-l imortalizez în poezie!

Vai, mie,
omul fãrã umbrã se apropie
cu sufletul gol
îmi spun: another brick in the wall
îmi spun: suflet gol, fãrã hainã
sau suflet fãrã umpluturã?

Cuvinte dulci se topesc pe gurã
cuvinte rele stau la sfat de tainã
cuvinte-fãrã-de-lege irump, bete…

Șerpi de meduzã-n loc de plete
We need a hero
No, we don't
sufletul e zãnatic și tont.

Eroul trece, trece, trece
eu mã îmbãt cu apã rece
în speranța cã Mîine va fi venit
cu un erou mai fresh, mai dichisit.

Hey, teacher, leave the kids alone
se cîntã obsedant la telefon
în timp ce la TV lumea poartã o conversație intelectualã
cu clona mea din vremuri de din școalã
(cea deșteaptã, adicã,
cea care citea și scria și visa
cum naiba de e ea clona mea?!)

I need a hero
dar eroul a trecut de mult
face alte fapte bune acum.
Cineva stã zãpãcit de soare în drum
și-ntreabã toți trecãtorii
(și luna și stelele, galoșii, umbrelele
zmeii zînele zburãtorii…):

– N-ați vãzut un cal maro?
– Da' cine-ntreabã?
- John Doe.