poate tinereţea îmi e o toamnă timpurie
poate prea repede am mers fără să privesc îndărăt
grabnic mi-am lepădat de pe frunte coroniţele de premiant
cu osîrdie am crezut că orice uşă deschisă
e o risipă de respiraţie şi nu un semn de întrebare
şi mai ales n-am ştiut să cinstesc moartea tatălui meu
punînd înainte iubirea faţă de femeia mea
acum ştiu
şi vă spun şi vouă
încălţările pîinea şi apa nu sînt pentru drum
cămaşa pe care o îmbrac astăzi
nu se vrea acoperămînt cărnii mele
ele sînt daruri pe care Domnul nu le-a primit niciodată
da, eu ştiu
semnul care dă sens mişcării este aşteptarea
iată de ce singurul popas la care am rîvnit
contemplare şi judecată deopotrivă
a fost în afara trupului
îmi zic şi vă spun iar şi vouă
nu mama mea m-a născut
ea a fost doar o închipuire a lui Dumnezeu
un pretext de a mă chema pe mine în faţa lui
să mă certe pentru toate poemele scrise în gînd
Comentarii
reperele destinului si "judecata de
Vio_B -
reperele destinului si "judecata de apoi a...poetilor". se spune ca ultima camasa nu are buzunare.
o clipa de meditatie profunda si frumoasa. cele bune.
nu știu de ce nu îmi sună bine:
yester -
nu știu de ce nu îmi sună bine: "îndărăt"... și m-aș fi oprit la penultimul vers.
dar poemul mi-a plăcut! am să revin să îl mai citesc, doar așa, de drag!
îmi zic şi vă spun iar şi vouă - de
Snowdon King -
îmi zic şi vă spun iar şi vouă - de preferat la ultima strofa: imi spun si va repet si voua.
îmi e o toamnă - imi este toamna
Mai rar asemenea texte sensibile. Strofa doua m-a impresionat in mod deosebit. Chiar daca aceste daruri Domnul nu le-a primit niciodata, noi, ciitorii, suntem cei care profita...
chiar dacă această poezie îmi dă o
batori -
chiar dacă această poezie îmi dă o stare aşa uşoară de tristeţe, citind-o te cuprinde o nostalgie, este un pretext pentru fiecare autor de pe acest site, să-şi pună întrebarea finală - să ne certăm pentru "toate poemele scrise în gând". Vlad Turbure, da mai terminaţi, domnule, cu ciclul acesta cu Simion că mă întristează de fiecare dată peste măsură şi nu este omenesc!
Până atunci vă ofer aur 24 de carate (a se face polisemia la "carate" în caz de apocalipsă -21 mai, nu ştim ora exactă) şi Moartea după Simion să fie cu poetul şi numai cu el, amin! că nu văd ce ar mai putea urma...
Îmi place în mod deosebit acest vers cuminte: "şi mai ales n-am ştiut să cinstesc moartea tatălui meu
punînd înainte iubirea faţă de femeia mea" - mai mult pentru luciditatea din primul vers - "şi mai ales n-am ştiut să cinstesc moartea tatălui meu" de unde deducem metaforizarea "popasului"- "iată de ce singurul popas la care am rîvnit
contemplare şi judecată deopotrivă"
Îmi pare rău să nu fiu de acord cu
margas -
Îmi pare rău să nu fiu de acord cu stimații mei colegi de site dar poemul acesta mi se pare împănat cu clișee mai ceva ca un curcan de thanksgiving... și mai ales pe Dvs. stimate autor respectabil, unul dintre cei mai buni de pe aici vă rog să mă scuzați că aleg calea de a nu oferi multe citate... ci mai degrabă senzații de lectură. 'Poate poate' de doua ori în incipitul poemului... o stângăcie mai ales dacă vorbim de 'tinerețea o toamnă timpurie' și 'am mers prea repede fără să privesc îndărăt'... Poate ar fi trebuit să vă gândiți să nu așterneți aceste versuri șchioape pe hărtia virtuală a Hermeneiei aș zice eu în continuare. Multe stângăcii prepoziționale și conjuncturale în debutul aproape a fiecărui vers, stângăcii care împiedică acea tensiune necesară sentimentului poetic menit să țină cititorul captiv și fascinat în text. Revelația (pentru că textul se vrea și unul cu conotații religioase) lipsește aproape cu desăvârșire, mai mult, pe alocuri textul poate fi interpretat chiar și ca blasfemie, autorul probabil într-un fel doar al său de exces de zel se crede îndreptățit în această impersonare lipsită, după cum spuneam de fiorul revelației.
În concluzie, pe de o parte acest poem abuzează de clișeul poetic iar pe de alta bagatelizează ideile prezentate prin nenumăratele lui stângăcii. Un poem care are un aer prăfuit.
Margas
Viorel, Paul, Ionuţ, vă
aalizeei -
Viorel, Paul, Ionuţ,
vă mulţumesc.
Silvia,
cred că poemul moartea după simion îl voi scrie pe la 150 de ani. sper să fiu mai înţelept. tu crezi?
Marga,
mă simt jignit şi îţi voi spune şi de ce:
1. nu pot să accept comparaţia cu un curcan de thanksgiving cosmopolit, puteai să alegi o orătanie reprezentativă pentru o sărbătoare tradiţională românească de pildă raţa pe varza care sînt aşa cum cu delicateţe sugerezi.
2.mă numeşti un autor respectabil - crezi că sînt pe moarte?
3.mă acuzi de blasfemie fără să mă cunoşti. păi ce vezi tu aici e smerenie în comparaţie cu alte păcate din viaţa mea.
mulţumesc pentru radiografia la măseaua de minte inimă şi literatură.
"acum ştiu şi vă spun şi
zugravul de subţire -
"acum ştiu
şi vă spun şi vouă
încălţările pîinea şi apa nu sînt pentru drum
cămaşa pe care o îmbrac astăzi
nu se vrea acoperămînt cărnii mele
ele sînt daruri pe care Domnul nu le-a primit niciodată"
aş vrea să citesc o tonă de cărţi cu "clişee" în genul celui de sus. mulţumesc pentru bucuria şi emoţia pe care mi+o produce orice poem al tău vlad
Remus, bine ai venit pe
aalizeei -
Remus,
bine ai venit pe Hermeneia. aşteptăm să ne bucuri şi tu cu texte şi culori. mulţumim.