alba -
.
sunt degetele condamnate să-ţi-acopere faţa
sunt ţărmurile şerpuind lovite-golite de reflux
sunt mâlul de nisip în care crabii se ascund de lună
sunt cei nebuni şi liniştiţi
mirarea nu mă paşte
sunt capătul cuvântului
tare ca răcoarea
de-aici începe neştiinţa
apa perfidă prin care eşti văzut
fără să vezi
neinventatul
porţile tainei se trântesc în balamale
Poezie:
Comentarii
frumos joc
Ioana Dana Nicolae -
Jocul acesta creativ "eu sunt" poate produce încă poezie de calitate(Angela Marinescu a scris multe poeme aşa). Sau să-i spun formulă "eu sunt", dar produsul e întotdeauna altul. Ai scris un poem bun, sobru, cu economie de cuvinte, cizelat, puţine cuvinte sunt în plus totuşi: apa perfidă, neinventatul (care mă duce cu gândul la Nichita Stănescu), sau mirarea nu mă paşte.
Îmi place versul final, lasă loc meditaţiei