De-aici începe neştiinţa

imaginea utilizatorului alba
.

sunt degetele condamnate să-ţi-acopere faţa
sunt ţărmurile şerpuind lovite-golite de reflux
sunt mâlul de nisip în care crabii se ascund de lună
sunt cei nebuni şi liniştiţi
mirarea nu mă paşte
sunt capătul cuvântului
tare ca răcoarea

de-aici începe neştiinţa
apa perfidă prin care eşti văzut
fără să vezi
neinventatul

porţile tainei se trântesc în balamale

Comentarii

frumos joc

Jocul acesta creativ "eu sunt" poate produce încă poezie de calitate(Angela Marinescu a scris multe poeme aşa). Sau să-i spun formulă "eu sunt", dar produsul e întotdeauna altul. Ai scris un poem bun, sobru, cu economie de cuvinte, cizelat, puţine cuvinte sunt în plus totuşi: apa perfidă, neinventatul (care mă duce cu gândul la Nichita Stănescu), sau mirarea nu mă paşte.
Îmi place versul final, lasă loc meditaţiei