din cuvânt ne-am născut și în cuvânt ne-om întoarce cu toții
chiar dacă mai vrem să mirosim a lupi albaștri fără vizuini
scheletele orașului de odinioară ies la iveală prin intersecții
sunt un antropolog care toarnă întruna clei peste sentimente
casele cu verande adună acum vieți oarecare și totuși acolo
noi ne adunam pe înserat grăbiți în jurul mesei cu față albă
totul s-a mineralizat sub coaja aceasta prin care văd uneori
fărâme din oameni locuri pași perfecți pentru ars moriendi
soarele a cotit de atâtea ori peste noi micșorându-ne umbra
aproape că simt iubito anotimpul cum se adună sub streșini
un singur strigăt există pe lume restul sunt sentimente
dumnezeul meu de ce m-ai părăsit într-un oraș inutil
nu s-a întors nici unul din mansarde nimeni nu știe cum e
deși toți visează să fie cuprinși de somn pe scările lungi
Comentarii
Metamorfoze
Maria - Doina -
Mi-au plăcut mult tonul reflexiv și capturarea unor imagini din realitate înrămate în cuvinte. Mi-am însușit multe rostiri fiindcă m-am regăsit în ele și am tot spus după fiecare vers, da, așa e, câtă dreptate ai, cât de bine observi și focalizezi totul!
Cel mai mult mi-au plăcut versurile următoare:
soarele a cotit de atâtea ori peste noi micșorându-ne umbra
aproape că simt iubito anotimpul cum se adună sub streșini
un singur strigăt există pe lume restul sunt sentimente
dumnezeul meu de ce m-ai părăsit într-un oraș inutil
nu s-a întors nici unul din mansarde nimeni nu știe cum e
deși toți visează să fie cuprinși de somn pe scările lungi
Drept pentru care aprecierea mea!
O singură sugestie: aș elimina din primul vers „cu toții” pentru a lăsa versul deschis.
I
Maria - Doina -
Recitind și varianta I, pot spune că aceasta de aici mi se pare mult mai bună, mai structurată, mai limpede în mesaj.
da, și mie varianta a II-a mi
sebi -
da, și mie varianta a II-a mi se pare mai bună, deși, să nu mai spui la nimeni, nici aceasta nu mă mulțumește pe deplin. asta e !
am recepționat sugestia ta și probabil că o mi-o voi însuși,
cu mulțumiri.