Dinspre noapte
râurează streşini cenuşii
ca plânsul bunicii la ultimul mesaj morse
În zori vlăguiţi de întunericul afon
picură amar cafeaua din filtru
aburind singurul calendar de perete
pe care am încercuit toate duminicile
şi toate sâmbetele calde

Bălţile din drum sunt înnorate
şi destul de reci pentru corbii desculţi
Da e o dimineaţă de sâmbătă altfel
încordată şi strâmbă
înspăimântată şi verde
ca atunci când vin veşti de război
şi nu mai găseşti timbre
fiindcă un obuz tocmai a închis definitv
chioşcul de ziare

Deschid umbrela şi râd pe jumătate
prea multe floricele roz ridicol de roz
şi prea multe baloane de săpun
care mint intelectual premeditat
Doar mânerul are o îndârjită alură
ca furia mea de a închide gura liliacului
care-mi zdrenţuieşte bucuria
Pentru apărarea ei mă lupt cu puterile
văzduhului ori tac
şi fug mai departe decât o leoaica rănită
sângerând prietenii