vladimir -
tu aduci plaja
femeia și un corb rătăcit
eu oglinda
să momim soarele
pe urmele noastre
un alt fel de zbor
privește-mi ochii
amulete sfărâmate
îndărătul pleoapelor
fântână ce ascunde lumina
în conturul unei palme
săpată în piatră
femeie
mă adulmeci
cu toate fructele africii
stoarse între sâni
încolăcită nebunia
ne descoperă
goi și isterici
urcand scari
orizontale
Poezie:
Comentarii
hialin -
Primele doua strofe destul de bune... Mi-au placut ideile "sa momim soarele... ", "amulete sfaramate/ indaratul pleoapelor". La ultima strofa nu pot aprecia decat ideea foarte bizara, dar interesanta cu scarile orizontale. De restul... incerc sa ma opresc din ras. Tu ai idee ce imagine ai creat ? Femeia-storcator care pe plaja iti prepara un cocktail de fructe africane ? Ialin
vladimir -
Ialin e bine daca am produs o reactie, fie ea si una care provoaca rasul... intotdeauna m-am temut de textele terne, pe care le citesti si treci mai departe. Ma vad insa nevoit sa iti recomand sa treci dincolo de nivelul literal al textului si sa vezi in "toate fructele africii/stoarse între sâni" o trimitere spre ideea de aroma, o metafora pentru miros, principiul de baza al oricarei atractii bazale intre sexe. Partea cu scarile implica in mod voit paradoxul, momentul de criza al logicii. Multumesc pentru citirea atenta si reactia prompta:)
francisc -
e frumos textul, mai intai cum se construieste un decor, femeie, corb, oglinda, soare, in incercarea de a levita mi se pare trio ul magic acesta plus un fel de alergare cu soarele in spate, iar in acest impreuna mers indicatia regizorala "priveste mi ochii"/sufletul/adancul meu samd releva o lovire a sacrului si de aici una bucata orbire care se imparte la amandoi. si corbului, cred. de aici, sustin, ultima strofa se justifica bine tinand cont si de titlu: femeia natură n o fi ea visul oricarui barbat? n o fi orbirea si nebunia un mod de a descoperi sau redescoperi goliciunea noastra, eternala cum ziceam adineauri, adica un altfel de zbor - orizontal, o alergare in gol, sisifica?! adica noi credem ca zburam si de fapt alergam pe banda rulanta. si, recitind, revad inca un personaj - un "tu" participativ si confesor, adica el lectore daca n ar fi nevroza cheia textului si "solutia" finala as numi textul "fantana din palma"