Mica țigariadă

imaginea utilizatorului Bott

Era una din nopțile-acelea
fără de somn și ea îmi venea
de departe cu apropouri,
călare pe-un ton convingător,
venea să mă-ntrebe
dacă nu vreau să mă alătur
cauzei sale,
împreună să batem
pasul pe loc.
Cum sa nu, i-am răspuns,
cu o condiție, totuși,
să nu fie una
pe de-a-ntregul pierdută.
Și ea începuse să-și
râdă de mine,
vorbind despre toate,
fără să-mi spună nimic,
fără să-mi lase o gură
de aer, în tăcere
să-mi termin
gândurile de fumat
până la prima ninsoare de scrum.
Asta se ia in serios,nu glumă,
trăgeam în interiorul meu
de mânecă o concluzie,
în timp ce-i contemplam
logoreea cum se întuneca/
țiganiza la chip pe măsură
ce-afară de ziuă
se lumina și de iarnă.
Era una din acele nopți
albe de noiembrie
când eu – cu laptopu-n față
stăteam răstignit
pe un scaun și-o ascultam
cum mă vorbea
cu cineva nevăzut
pe la spate,
fără să-mi lase o gură
de aer,
atât de necesară
pentru un strigăt:
mai lasă-mă-n pace,
în tăcerea mea!! -
să-mi termin
gândurile de fumat,
sub acest frig
care mă arde la tâmplă
și-mi tremură mâinile
pe hârtia
cuprinsă de flăcări
până la ultimul pumn
de cenușă
preschimbându-se în cuvinte.
Hai lasă-mă odată în pace,
băi, drac de poezie ce ești!

Comentarii

părere: poezia asta are niște

părere: poezia asta are niște secvențe frumoase, cum ar fi
„Și ea începuse să-și/ râdă de mine,/ vorbind despre toate,/ fără să-mi spună nimic,/ fără să-mi lase o gură/ de aer, în tăcere/ să-mi termin/ gândurile de fumat/ până la prima ninsoare de scrum.”

îmi place ritmul molcom de aici. ce urmează imediat după mi se pare, însă, cam cețos și confuz, (mă refer la „logoreea” care se „țiganizează”), apoi vin iar câteva imagini faine…
cred că ai fi putut concentra puțin textul, spun asta fiindcă, după prima jumătate, m-am întâlnit cu aceleași idei, învelite în alte forme de expresie. și cred că-i păcat, chiar dacă textul mizează pe o anume lentoare, pe o anume interiorizare.
adică, izbucnirea aceea din final, unde se ascunsese ideea în sine, vine după ce riști să adormi cititorul… poate ar merge să găsești altceva de spus (de dezvoltat) în intervalul acela mediu de timp.

oricum, remarc o certă creștere valorică a poeziilor tale.

Revenind,

Revenind, nu îmi plac titlul, deşi am râs copios citindu-l, dar n-are legătură cu textul şi nici ultimele 3 versuri din final.

Adriana,

Adriana, mulțumesc pentru lectură și părere. Plăcut surpris de aprecierile tale, asta pentru că îți cunosc exigențele. Știu că ești adepta textelor concise, lapidare, aici însă am dorit un discurs mai narativ, fără treceri bruște de la o stare la alta. Inițial textul era mai scurt(mai am încă prima variantă în word și pe blog), apoi m-am gândit să dezvolt ideea. Doar atât mai spun, chestia cu țiganizarea/logoreea sunt de fapt punctul de plecare al acestui text, așadar am hotărât să le păstrez. Mă mai gândesc oricum la spusele tale și când va fi să mai revin asupra lui, voi mai opera poate ceva modificări. Toate cele bune, Eugen.

Alma,

Alma, nu am înțeles de ce ți-„a lăsat vid în spatele sternului” acest text, nu am înțeles nici dacă e de bine sau de rău. Așa cum am mai spus, inițial textul era cam de două ori mai scurt, iar titlul de fapt era ”Era una din nopțile-acelea fără de somn”, adică primul rând din text. Mulțumesc de trecere și de părere, Eugen.

Textul repetă construcția 'una din

Textul repetă construcția 'una din nopțile' care cred (nu mă dau mare cunoscătoare, sunt alții pe site) că ar fi corect 'una dintre nopțile'. În rest, un poem care fumează exagerat de mult chiar și pentru un poem, părerea mea.
Margas

Marga,

Marga, mulțumesc pentru părere. Din câte știu, ambele variante sunt corecte. O zi bună, Eugen.

Eugen,

Eugen, ce am dorit să adaug şi nu m-a "lăsat sufletul" a fost că niciun om care nu a învăţat limba română ca limba maternă cu adevărat şi continuu, din leagăn până la maturitate, nu are cum transmite, prin scris, emoţie şi profunzime. Exemplu este că tu nu m-ai înţeles, aşa cum nici eu nu te-am înţeles complet prin acest text. Dar să revenim, acel "vid" este tocmai o emoţie profundă, un "nod în gât", datorită părţii de mijloc a textului. La urma urmei, mai degrabă prefer un text emoţionant, scris într-o românească de dincolo de Prut, decât un text prost scris de un român get-beget dar fără talent (cum sunt destui şi pe aici). Data viitoare când vii la Iaşi, îţi explic mai în amânunt. Oricum, e de bine. :)

Marga,

Marga, e corect "una DIN nopţile" şi e corect "una DINTRE doamne". Ai prins diferenţa?

Alma,

Alma, nu știu cum alții, însă eu am avut parte în liceu de profesori de limbă și literatură română foarte buni. Din punctul ăsta de vedere nu cred că poate fi vorba de o lipsă de continuitate. Am avut însă pauze în scris din cauza lipsei de timp, dar și lecturi. Simt totuși că am evoluat, cel puțin în ceea ce scriu, chiar dacă textele de care sunt cu adevărat mulțumit nu sunt foarte multe. De unde și obișnuința mea de a reveni asupra lor. Mulțumesc de revenire, Eugen.

Eugen,

Eugen, nu e vorba de calitatea scrisului, ci de înţelegerea, simţirea limbii în care scrii şi nu are legătură cu exerciţiul scrisului, ci cu anii copilăriei, iar aici nu eşti tu de vină.

Alma,

Alma, cred că am deviat mult de la subiect. Acum ce facem? Psihanalizăm autorul și copilăria lui, ori îi interzicem să mai scrie în limba română doar pentru că avem impresia că el nu simte ori nu înțelege la fel ca toți ceilalți limba? Sau poate e vorba mai degrabă de un procedeu de înstrăinare a unui autor de ceea ce scrie și simte? Nu ai de unde să știi ce am simțit atunci când am scris un text sau altul, la fel cum nu ai de unde să știi ce copilărie am avut. Accept ideea că unora nu le place ce și cum scriu, la fel cum nici mie anumiți autori, însă, mai bune sau mai rele, sunt textele mele la care accept critici pertinente, dar până la urmă eu ca autor hotărăsc ce și cum, decizia îmi aparține. Eugen.

Alma, Nu am 'prins' diferența, mea

Alma,
Nu am 'prins' diferența, mea culpa, mi-o explici tu pls?
Bott, nu știu dacă 'ambele variante sunt corecte' aștept, sincer, o părere avizată fără nici un fel de răutate pentru binele textului.

Chiar nu ştiţi limba română,

Chiar nu ştiţi limba română, nu o simţiţi, problema voastră. Nici tu, Eugen, nu ai priceput nimic din ce ti-am scris mai sus. Păcat, pentru că era chiar scris din suflet. Îţi explic la telefon. Call me :)).

poezia sună grozav,

poezia sună grozav, mie îmi place. de obicei citesc poeziile cu voce tare, și aici este ok. scrisă într-un moment de insomnie, are ca scop precis să inducă somnul, dar nu o face. se lasă citită fără răsuflare până la capăt. e poezia bat-o vina care ne dă târcoale. iar titlul mi se pare inspirat.mai ales fumătorii îl pot înțelege. cât despre gramatica limbii române, mai învățăm unii de la alții, mai căutăm. vom găsi forma corectă. succes în toate( și fără tutun)!

Alma,

Alma, nu e nevoie de telefon. Poți să-mi explici și aici, în subsolul textului: ce de fapt ai vrut să spui și ce nu am înțeles eu? Eugen.

Eugen,

Eugen, n-ai înţeles că am zis de bine de poem.

Alma, abia acum am observat ultimul tău comentariu.

Alma, abia acum am observat ultimul tău comentariu. mulțumesc pentru revenire. Singurul lucru pe care nu l-am înțeles: de ce era nevoie de atâtea comentarii și cuvinte pentru a „zice de bine de poem”?

Toate cele bune,
Eugen.